După o foarte veche scriere apocrifă, Faptele lui Pilat, Veronica (Berenice) era tocmai femeia vindecată de scurgerea de sânge, și care, aflându-se în posesia unui portret al lui Hristos, s-a dus cu el la Roma, la împăratul Tiberiu. La moartea sa, portretul a fost transmis Sfântului Clement, episcopul Romei (prăznuit la 24 noiembrie).
După o altă veche scriere apocrifă, Sfânta Veronica, înainte de a purta acest nume, se numea Faustina. Ea a fost sfătuitoarea de taină a împăratului Tiberiu, contemporan cu Iisus Hristos şi Sfinţii Apostoli. Cât timp împăratul Tiberiu nu a ieşit din cuvântul Faustinei, treburile în imperiu mergeau bine, dar când Tiberiu a căzut sub influenţa unor slujitori făţarnici, dornici de mărire, acesta a luat-o pe drumul desfrâului şi beţiei, care l-au dezechilibrat psihic. Nemaisuportând viaţa de la Curte şi ipocrizia din jurul împăratului, Faustina se retrage la casa părintească, în Munţii Sabini.
Într-o zi, în casa ei poposeşte un slujitor al lui Tiberiu, de la care află cu durere despre necazurile împăratului, adăugând totodată că doar o persoană îl mai poate salva. Faustina se întoarce degrabă la Tiberiu şi descoperă că acesta avea lepră - boală incurabilă la acea vreme. Faustina nu mai zăboveşte nicio clipă şi pleacă la Ierusalim, pentru a-L ruga pe Iisus să-l tămăduiască. Însă când ajunge la casa lui Pilat află că Iisus a fost condamnat la moarte, prin crucificare. Faustina pleacă îndurerată spre casă, iar pe drumul de întoarcere întâlneşte un convoi, care ducea un condamnat cu o cruce în spate, spre dealul Golgota. Tânărul ce ducea crucea în spate se prăbuşeşte sub povara acesteia chiar în apropierea ei. Faustina îi şterge faţa cu o năframă, pe care se imprimă chipul osânditului. Apoi convoiul pleacă, Faustina rămânând adânc impresionată de ochii iubitori, îndureraţi ai condamnatului.
Întoarsă la palat, îi spune lui Tiberiu că Mântuitorul a murit, dar i-a rămas această năframă. Când ia năframa şi vede pe ea întipărit chipul Mântuitorului, Tiberiu îşi plânge cu sinceritate păcatele, simţindu-şi sufletul inundat de iubire şi linişte... Atunci Faustina îşi dă seama că împăratul este complet vindecat. Minunea săvârşită în faţa ei o determină să-l caute pe Dumnezeul adevărat, lepădându-se de cultul zeilor.
Îl întâlneşte pe Sfântul Apostol Petru, care îi vesteşte despre Învierea Mântuiorului, îi împărtăşeşte toate învăţăturile creştinismului şi, în cele din urmă, o botează dându-i numele de Veronica. Ducând o viaţă sfântă, Veronica s-a dus la Dumnezeu, ca şi în ceruri să se bucure de Chipul Domnului.