Carţile vor fi prezentate de criticul literar Mircea A. Diaconu şi scriitorul Adrian Alui Gheorghe.
Din carţile lansate vor citi actorii Dana Bucătaru şi Ioan Creţescu. Vor susţine un mini-recital Lucia şi Oleg Sacaliuc. Autorii vor acorda autografe.
Despre "Cartea singurătăților", a lui Gellu Dorian, vorbeste criticul Al. Cistelecan: "Gellu Dorian a fost şi el – mai în felul lui sfielnic – un vitalist şi un "trăirist", chiar dacă n-a exaltat vitalitatea la fanfară. Înclinaţia spre hieratic şi ritualizare îmblînzea jeturile vitale, le transforma în ceremoniale, dar acestea se vedeau limpede în exploziile necontrolate (dar şi în cele controlate) ale imaginarului. Cînd pe vitalişti îi cuprinde deprimarea existenţială e, de regulă, dramă mai mare decît atunci cînd ea apasă pe firi natural elegiace. Dorian, măcar că a scris elegii, nu e un elegiac: elegiile lui sunt un cadru ritualic pentru dezlănţuiri (vitale şi expresive deopotrivă). Acum însă, în Cartea singurătăţilor, tema deprimării (fiziologice şi vitale) s-a interiorizat şi a corupt ritmul confesiunilor, transformîndu-le în monodii. Deşi rupt în cinci secvenţe (plus o addenda), volumul are o circularitate – şi o fluenţă - monodică a temei, pe care doar o interpretează în mai multe registre, dar n-o şi distorsionează. Cel mai pregnant se iveşte această deprimare în reveriile senzuale care joacă între înflăcărare şi abstinenţă, între ispită (de/din memorie) şi consolare (ca să zic aşa). Vitalitatea poetului a atins o cotă absolută a deprimării şi lehamitei de viaţă, atît de totală încît chiar moartea de s-ar arăta/ ar pleca plictisită spre altă viaţă. Vitalitatea poeziei rezistă însă prin forţa cu care ea se ridică de la notaţie la imaginaţie, al cărei motor e, şi aici, analogia. Căci Dorian imaginează prin relaţie şi prin succesive acaparări fantasmatice. Ceea ce înseamnă, de fapt, că nu e atît de deprimat pe cît zice, de vreme ce poemele exultă – încă – imaginativ".
Antonio Patraș, despre romanul "Moartea este bine mersi", de Lucian Alecsa: "Privind lumea de aici cu alţi ochi, de dincolo de mormânt ( procedeu convenţional, utilizat cu mare virtuozitate de autori ca Chateaubriand sau Machodao de Assis), Lucian Alecsa izbuteşte să scrie cea mai bună cartea a sa de până acum. Şi asta deoarece experienţa concretă, de viaţă trăită ( depistarea unui cancer şi tratarea lui inadecvată), e transfigurată ingenios, astfel încât ceea ce părea, la început, un banal jurnal de sanatoriu devine, treptat, o naraţiune fantastic-vizionară, de tip gogoliano-kafkiano-bulgakovian, cu accentuate note satirice. Prin autenticitatea de gradul zero a confesiunii, aproape deloc literaturizată, Moartea e bine mersi este un veritabil poem despre
insuportabila uşurătate a fiinţei. Prin vigoare cu care sancţionează metehnele semenilor săi, scriitorul pare să fi depăşit cu succes neferitul accident biografic, celebrat ( şi) ca simplu prilej de inspiraţie literară. Aşa procedează, de altfel , toţi cei care şi-au făcut din scris o profesie şi nu doar o preocupare temporară, de diletanţi. Iar Lucian Alecsa e un profesionist. Care ştie foarte bine cât se câştigă şi cât se pierde atunci când viaţa , viaţa noastră cea de toate zilele, devine literă moartă".
