Printr-o mică spărtură, se vedeau aripile fluturelui care prin miÅŸcări lente încercau să lărgească orificiul pentru a ieÅŸi la lumină.
După mai multe încercări, se pare că fluturele a abandonat, pentru că nu se mai vedea nicio miÅŸcare. Atunci omul s-a decis să ajute la naÅŸterea fluturelui.
Cu lama de la briceag lărgi spărtura în cocon, ÅŸi insecta ieÅŸi imediat. Omul aÅŸtepta acum să-ÅŸi deschidă aripile ÅŸi să zboare.
Fluturele se miÅŸca însă anemic, cu aripile lipite de trup. N-avea să zboare niciodată pentru că ajutorul omului îl făcuse să se nască handicapat. Aripile sale nu avuseseră ocazia să se dezvolte prin efortul de a ieÅŸi din cocon.
GreÅŸeala făcută de omul cu pricina este de multe ori ÅŸi greÅŸeala pe care o facem ÅŸi noi în educaÅ£ia copiilor. Plecăm de la ideea că trebuie să le asigurăm totul, să-i ferim de orice efort pentru ca ei să nu treacă prin aceleaÅŸi experienÅ£e prin care am trecut noi.
Obstacolele, efortul sau greutăţile pot fi însă mijloace prin care copilul să-ÅŸi dezvolte calităţi care-i vor fi de mare folos mai târziu. AÅŸadar, grijă mare: să nu tăiaÅ£i aripile propriilor copii!
