Drum. Alexandra Acalfoae, actriță. De unde vine Alexandra și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format acrița de astăzi?
Am pornit din pură curiozitate (era oricum programat sa se întâmple, cred foarte tare în soartă) și am plecat la O. Bancilă, la teatru, sa văd cu ce se mănâncă treaba asta cu actoria. Mi-a plăcut… rău! După aproape 13 ani curiozitatea s-a transformat în plăcere și plăcerea in iubire necondiționată. M-a atras atât de tare lumea asta artistică si m-am regăsit in toată atmosfera ei încât nu vreau sa renunț nicicum, indiferent de etapele prin care îmi e sau îmi va fi dat să trec (profesional) .
Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează în aceastătoamnă/iarnă? Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Alexandra apetitul odată deschis după citirea interviului?
Stagiunea trecută am avut în mare parte spectacole pentru copii, dintre ele făcând parte: ”Hansel și Gretel”, “Scufița roșie” ,”Tom Degețel” etc. , lucrând într-un teatru pentru copii (Teatrul pentru copii și tineret “Vasilache “ din Botoșani) însă am jucat si pentru cei mai mari, de data aceasta în Iași la Ateneu, acolo am început colaborarea în două proiecte la care țin mult – “ Scandal în culise” si “ Povestea unirii” . În prezent plecând din teatrul pentru copii din Botoșani, mi-am păstrat doar colaborările de la Ateneu. În viitorul apropiat îmi propun să am din ce în ce mai multe proiecte și să învăț în continuare, să mă dezvolt cum cred ca nu am făcut-o până acum, îmi propun să nu mai ratez nicio oportunitate și să îmi dau voie să aleg ce îmi place nu ce “trebuie”.
Țara. Ce relație are Alexandra cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită?
Avem o țară frumoasă! Chiar avem de toate, mai trebuie însă să și conștientizăm ca suntem pe cale să ”o pierdem”, dacă ne mai ținem mult mâinile la ochi. Îmi place și nu as pleca decât in vacanță în alte țări. Am încredere în generația noastră pentru că suntem mulți și avem si noi un cuvânt de spus, dacă ne unim toți (deja de o vreme buna ne spunem nemulțumirile în strada) reușim sa scoatem tumoarea. Sunt convinsă că al meu copil, dacă va alege sa trăiască în România, va trăi într-o țară așa cum trebuie! Avem profesori buni, școli bune, educație pe măsură, șanse și potențial… mai trebuie să schimbam mentalitatea și să scoatem sămânța de obediență plantată în fiecare dintre noi și o să schimbăm și guvernul aăta cangrenos. Chiar putem! Nu-s ei mai mulți ca noi! De partea noastră ne mai sunt și părinții! Nimic nu e imposibil, trebuie doar să vrei… Și vrem. Material integral pe viitorulromaniei.ro...