"Tatăl meu era artist la Filarmonica din Botoşani, iar eu eram în clasa a VIII-a la Liceul Mihai Eminescu din oraş. Se redeschidea Teatrul Mihai Eminescu, unde venise o trupă nouă, actorii din prima promoţie de la Institutul de teatru – Ion Dichiseanu, Margareta Pogonat, Sergiu Tudose, Adela Mărculescu etc.- într-o clădire nouă. Au rămas acolo vreo 3-4 ani. Au făcut spectacole extraordinare cu profesorii lor, Alexandru Finţi, Ion Şahighian etc. Eu mă duceam la teatru în fiecare seară. În clasa a IX-a, m-au pus să joc un rolişor în "Mincinosul" de Carlo Goldoni, graţie lui Şahighian, căruia tata îi tot spunea cum fetiţa lui recită şi vrea să fie actriţă. Apoi, pentru admitere, m-au pregătit Sergiu Tudose şi Dichiseanu, ei mi-au făcut repertoriul necesar. La Bucureşti am avut şansa uriaşă să mă aleagă la pregătire chiar Alexandru Finţi, mare regizor şi pedagog. Şi am intrat la facultate, cu peripeţii, la 17 ani. L-am avut profesor pe Jules Cazaban, cel mai mare actor pe care l-am cunoscut eu vreodată, omul-orchestră, care într-o singură replică putea trece de la haz-ironie la durere. Poate numai George Constantin a mai avut acelaşi calibru. Jules Cazaban s-a prăpădit când eram studentă în anul III. Apoi ne-a fost asistent la clasă Cornel Todea, care s-a prăpădit şi el acum", își amintește actrița Florina Cercel. 

Citeste interviul complet pe Yorick.ro
 

 

CITEȘTE ȘI: "Laszlo Balint, la pământ după Oțelul Galați – FC Botoșani 0-1: „Dezamăgire..."