Actorul de teatru și film Corneliu Revent s-a născut pe 23 decembrie 1937, la Izvorul Alb, judeţul Neamţ. A urmat Liceul „Petru Rareș” din Piatra-Neamț, apoi Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A jucat peste 130 de roluri în spectacole de teatru și a fost distribuit în peste 30 de filme, precum și în numeroase spectacole de televiziune.
A condus Teatrul de Stat „Mihai Eminescu” din Botoșani și Teatrul de Stat din Ploiești.
A fost coleg de an, printre alții, cu Margareta Pogonat, Adela Mărculescu, Ion Dichiseanu, Sergiu Tudose, Stelian Preda. „Mi-a plăcut actoria, simțeam o deosebită atracție spre ea și am îmbrățișat-o cu căldură”, mărturisea Corneliu Revent în februarie 1961, într-o discuție cu un ziarist, și își definea crezul artistic astfel: „Actorul e mesagerul unor idei. În felul în care el reușește să transmită aceste idei spectatorului constă măiestria actoricească”. A încetat din viață pe 12 aprilie 2000, la Ploiești.
Actor și director la Botoșani
Promoțiile de actori din anii anteriori fuseseră repartizate la Teatrul Național din Craiova, la Teatrul Municipal din Bacău și la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, de aceea clasa lui Corneliu Revent, care era „omogenă ca valoare, pregătire, concepție despre teatru și în același timp și o echipă foarte unită”, a fost însuflețită de „un autentic romantism revoluționar” și a făcut un memoriu pentru a fi repartizată la teatrul din Botoșani.
Prin urmare, aflăm de la Mihai Apostol, în „Corneliu Revent – profil de artist”, după absolvirea studiilor, Revent a fost repartizat, la fel ca și colegii săi de an, la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani, unde a rămas timp de 7 ani (1959–1966).
Perioada pe care a petrecut-o la Botoșani nu a fost ușoară, dar spectacolele jucate acolo au atras atenția criticilor. Revent a jucat 4–5 roluri pe an la Botoșani și a interpretat în total 30 de roluri, printre care Leonida din Conu Leonida față cu reacțiunea și Ipingescu din O noapte furtunoasă (I.L. Caragiale, în regia prof. Al. Finți), care au constituit debutul său teatral, Ghiță Pristanda din O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale și Grumio (slujitorul lui Petruchio) din Femeia îndărătnică de Shakespeare (ambele în regia lui Ion Șahighian), profesorul Henry Higgins din Pygmalion de G. B. Shaw (foto dreapta), Joe din Celebrul 702 de Al. Mirodan, Spirache din Titanic-vals de Tudor Mușatescu (în regia lui Val Mugur), Cepek din Romeo, Julieta și întunericul de Jan Otčenášek (în regia lui Mihai Pascal), Ștefan Valeriu din Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, Creangă din Eminescu de Mircea Ștefănescu, Tiberiu Cezar Sicoșan din Siciliana de Aurel Baranga, Doru din Ediție specială de Mariana Pîrvulescu și Leu din Ziariștii de Al. Mirodan.
Candidat la alegerile regionale din 1961
În perioada petrecută la Botoșani, tânărul actor a fost crainic voluntar la stația locală de radioficare și a transmis abonaților stației știri cu privire la „realizările oamenilor muncii” din diferite domenii, precum și alte materiale. Colegii săi actori și angajații celorlalte instituții artistice din Botoșani (precum instrumentiștii Filarmonicii și mânuitori de păpuși de la Teatrul de păpuși „Cravata roșie”) l-au propus și desemnat în unanimitate la 11 ianuarie 1961 drept candidat al Frontului Democrației Populare (F.D.P.) în circumscripția electorală regională nr. 77 Botoșani la alegerile din 5 martie 1961 pentru funcția de deputat în Sfatul Popular al regiunii Suceava. Propunerea a fost făcută de Gh. Moroșanu, secretarul Comitetului orășenesc de partid Botoșani, și a fost susținută prin cuvântări de actorii Anton Dumitrescu și Ioan Plăieșeanu și Sergiu Tudose, precum și de Ilarie Curechian, directorul Teatrului de Stat din Botoșani, care au argumentat că tânărul Corneliu Revent este „un actor talentat și conștiincios”, care „participă cu dragoste la rezolvarea diferitor probleme obștești”.
Director la Teatru!
Corneliu Revent a preluat apoi funcția de director al Teatrului de Stat „Mihai Eminescu” din Botoșani, pe care l-a condus în perioada 1963–1966. A reușit să-l convingă pe regizorul Ion Șahighian să pună acolo în scenă mai multe spectacole, iar actorii locali au luat astfel contact cu activitatea teatrală modernă (dezvoltată de Edward Gordon Craig, Vsevolod Meyerhold și Bertolt Brecht) și au învățat reguli noi de interpretare.
Șahighian a avut ideea realizării unui spectacol cu piesa Apus de soare de Barbu Delavrancea în ruinele Cetății de Scaun a Sucevei, în prezența a 10.000 de spectatori, și directorul a făcut eforturi pentru obținerea fondurilor necesare, dar devizul a fost considerat prea mare, așa că spectacolul a fost montat în cele din urmă în sala teatrului botoșănean, cu Revent în rolul doctorului Șmil (foto jos).
Vizita lui Ceaușescu și desfășurare uriașă pentru 10 minute în Cetatea de Scaun!
Un spectacol colaj de numai 10 minute, în care Corneliu Revent l-a interpretat pe Ștefan cel Mare, a avut loc totuși în ruinele Cetății de Scaun a Sucevei în primăvara anului 1965, cu ocazia primei vizite în nordul țării a lui Nicolae Ceaușescu, noul secretar general al Partidului Comunist Român.
Drumul spre cetate era străjuit de sute de călăreți îmbrăcați în straie populare, iar spectacolul a fost vizionat de câteva mii de oameni, ceea ce l-a făcut pe actor să trăiască „un moment măreț, poate cel mai zguduitor din carieră” atunci când a rostit celebrul monolog al lui Ștefan cel Mare în ruinele fostei reședințe voievodale și a simțit „cum ecoul lui face o uriașă punte peste timp”.
Teatrul de Stat „Mihai Eminescu” din Botoșani a dobândit în acea perioadă „o existență solidă” și a atras un public fidel. Cu toate acestea, majoritatea colegilor de facultate ai lui Revent au plecat pe rând la alte teatre, iar fluctuația actorilor i-a provocat directorului „un sentiment de zădărnicie”, scria în 1985 Irina Coroiu, în „Valori ale teatrului românesc. Corneliu Revent: «O luptă-i viața, deci te luptă.»”, în revista Teatrul.