Părintele Braga s-a născut în Basarabia, în satul Condrița, lângă mănăstirea cu același nume. După ce face școala primară în sat, urmează Seminarul de la Cernica, după care se mută la cel de la București și apoi la Chișinău.
După ce face Școala Militară la Bacău, vine iarăși la București, unde termină Facultatea de Teologie. Prin alți colegi studenți (printre care Antonie Plămădeală, Nicolae Bordașiu, sau Paul Munteanu) redactează un manifest intitulat "Frați creștini" în care îi îndeamnă pe români să țină post în sâmbăta din Săptămâna Patimilor anului 1948, care cădea de 1 Mai, "Ziua Muncii".
Este arestat pentru prima oară în 1948, acuzat că l-a găzduit pe Nicolae Bordașiu, membru al Mișcării Legionare, și condamnat la cinci ani închisoare pentru "omisiune de denunț și ajutor".
Trece prin infernul de la Pitești și pe la Canal. După ce iese din temniță, în 1953, este tuns în mohahism și hirotonit diacon, la Iași, în 1954, de către Mitropolitul Sebastian Rușan.
Continuă să fie urmărit de Securitate și în cele din urmă condamnat din nou la 18 ani de muncă silnică și 10 ani de degradare civică, plus confiscarea averii, pentru activitate dușmănoasă la adresa regimului. În declarația dată la Securitate, părintele Braga a explicat în ce a constat aceasta:
"Am păstrat în biblioteca mea cărți cu conținut dușmănos regimului actual, cum ar fi de exemplu "Destinul omenirii" de autorul PP Negulescu și altele. Am scris note, referate și comentarii antimaterialiste cu privire la biologia marixistă și alte teme, pe care le-am discutat și cu alții (...) În toată perioada 1953-1958, în mod consecvent și cu scop dușmănos regimului democrat, am făcut educație anticomunistă în rândul tineretului şi în special al celui studios, deoarece speram să-i rup de regim și de concepțiile sale și apropiindu-i de mănăstire, aceștia nu vor mai contribui cu nimic la menținerea și consolidarea acestui regim".
Este închis la Jilava, într-o adevărată "Academie Teologică și Duhovnicească", alături de Benedict Ghiuș, Grigorie Băbuș, Sofian Boghiu, Dosoftei Moraru, Tit Moldovan, Felix Dubneac.
În 1968, Securitatea îl consideră "inadaptabil" și se descotorosește de el trimițându-l misionar în Brazilia. De aici ajunge în Statele Unite și petrece ani buni la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Michigan, unde a continuat activitatea misionară și duhovnicească până la ultima suflare.
