Postul Paștelui se mai numește și Postul Mare, iar în 2022 începe în prima parte a lunii martie, cu 40 de zile înainte de Paște, așa cum este tradiția.
Potrivit ziarului Libertatea, postul Paștelui de 40 de zile se încheie vineri, înainte de Sâmbăta lui Lazăr. Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor sunt considerate praznice aparte. Apoi urmează Săptămâna Patimilor, care este încadrată într-un regim mai aspru de postire.
Înainte de Paște, creștinii țin Postul Mare, perioadă care face referire la postul de 40 de zile și 40 de nopți pe care Mântuitorul Iisus Hristos l-a ținut înainte de a începe Propovăduirea Evangheliei.
Numit și Postul Mare, acesta este o pregătire spirituală și trupească pentru Praznicul Învierii lui Iisus Hristos, ce va avea loc în data de 24 aprilie. Lăsatul Secului de Carne, pentru intrarea în Postul Paștelui, este pe 27 februarie 2022. În săptămâna următoare și până pe 7 martie, creștinii pot consuma produse lactate, motiv pentru care se mai numește și Săptămâna Albă.
În postul Paștelui, creștin ortodocșii adoptă o atitudine spirituală, se roagă și își curăță sufletul, dar nici nu consumă alimentele precum: carne, brânză, ouă, lapte și pește.
Pe durata postului există și dezlegări la pește, zile în care cei care postesc au voie să consume mâncăruri din pește. Zilele când au loc dezlegări la pește sunt: În ziua de Praznicul Bunei Vestiri – pe 25 martie; De Florii – în duminica dinaintea Paștelui, pe 17 aprilie.
Timp de 40 de zile, cât va ține Postul Paștelui sau Postul Mare, nu se mănâncă de dulce, iar trupul se purifică odată cu sufletul, prin rugăciune și gânduri bune. Așadar, în aceste săptămâni, nu se consumă carne, ouă, lapte sau brânzeturi. De asemenea, potrivit orânduirilor bisericești, este interzis fumatul și alcoolul. Postul reprezintă reținerea totală de la anumite alimente și băuturi în scop religios și moral.
Mai mult, creștinii trebuie să se rețină de la anumite gânduri necurate, pofte, patimi sau fapte rele. Acest lucru înseamnă că postul trupesc trebuie însoțit de postul sufletesc.
Totodată, în această perioadă se spune că este bine să se facă și o slujbă de sfințire a casei. Preotul este chemat la casa enoriașilor, unde are loc stropirea cu apă sfințită a celor prezenți și a tuturor camerelor.
De asemenea, se fac și rugăciuni pentru ocrotirea și binele casei și pentru sănătatea trupească și sufletească a celor care locuiesc în ea. În timpul Postului Mare, credincioșii vor să petreacă această etapă spirituală mult mai aproape de Dumnezeu, potrivit Bisericii. De aceea, în acest interval de nevoință, postitorii merg la preotul lor duhovnic și-i mărturisesc păcatele, adică se spovedesc.
După perioada de post, creștinii merg la biserică, unde se spovedesc și se împărtășesc.
Interdicția de a face nunți în post este explicată de către anumiți teologi în două moduri: Nu se fac nunți în post, deoarece această perioadă este de postire și se referă atât la postirea sufletească, dar și la cea trupească. Postirea trupească are în vedere, pe lângă abținerea de la anumite mâncăruri și băuturi, și abstinența conjugală a soților.
Al doilea motiv pentru care nu se fac nunți în post este faptul că imediat după slujba Tainei Nunții sunt organizate petreceri cu multă mâncare și băutură, dar și cu o atmosferă ce este în contradicție cu atmosfera ce caracterizează perioada postului.
Biserica nu permite săvârșirea cununiilor religioase în zilele de post tocmai pentru ca bucuria nunții să nu fie umbrită de restricțiile postului