Editorialul lui Gellu Dorian, sub titlul "Un eveniment editorial de exceptie", face un scurt istoric al Premiului National de Poezie "Mihai Eminescu", aflat anul acesta la a 20-a editie, ocazie cu care cititorul poate afla si aspecte mai putin cunoscute din parcursul celor doua decenii scurse de la momentul initierii acestei manifestari.
"(...)Primul pas a fost facut cu stangul, in sensul ca, imediat dupa 1990, la Ipotesti a sosit Petru Cretia, care a schimbat menirea locului, aceea de Casa memoriala dedicata lui Mihai Eminescu, in cea de institutie de cercetare cu adevarat a vietii si operei poetului, luand astfel fiinta Centrul National de Studii "Mihai Eminescu", devenit apoi Memorialul Ipotesti - Centrul National de Studii "Mihai Eminescu. Discutand cu Laurentiu Ulici, caruia i-a placut ideea de infiintare a unui premiu national pentru poezie, care nu putea fi numit altfel decat Mihai Eminescu, acesta a decis ca presedintele juriului national de acordare a premiului sa fie Petru Cretia, care aproape ca-si mutase domiciliul la Ipotesti. Desi chestiunea se cunoaste, merita sa o reamintesc aici, pentru ca infiintarea premiului a fost la un pas de a nu mai fi posibila, prin decizia presedintelui astfel ales de a nu mai participa la jurizare si la validarea primului laureat, desi toate diligentele fusesera facute, iar laureatul era deja prezent la Ipotesti, urmand sa i se inmaneze premiul in biserica din cadrul complexului muzeal. Nici atunci, nici astazi, desi Valentin Cosereanu, directorul de atunci al institutiei ipotestene, a stiut de ce a abandonat intempestiv Petru Cretia ideea si sustinerea acestui premiu, nu stiu sa fi dat o explicatie care sa scuze jena creata atunci. Insa, inspirat, Laurentiu Ulici, de comun acord cu organizatorii, a schimbat regulamentul, propunand ca premiul sa se acorde in ziua de 15 ianuarie a fiecarui an pentru anul precedent unui poet roman contemporan, pentru Opera Omnia", scrie Gellu Dorian.
Si pentru ca premiul, spune Gellu Dorian, nu isi gasea implinirea, editia 20 a fost un bun prilej de a edita, in format editorial de exceptie, o antologie a poetilor laureati de-a lungul anilor. "Un lucru deloc usor din toate punctele de vedere, de la conceperea proiectului, pe care Primaria Municipiului Botosani l-a propus Consiliului Local, iar acesta din urma a gasit calea legala de a-l face viabil prin Fundatia Culturala "Hyperion-C.B.", care a initial proiectul si a devenit asociata a primariei de aici inainte in realizarea acestuia".
Editorialul descrie drumul anevoios al acestui demers cultural, de la lungile discutii cu mostenitorii poetilor trecuti in eternitate, pana la criticii care aveau delicata misiune de a postfata cartile ce urmau sa formeze, impreuna, cel mai important eveniment editorial al anului 2011, proiect care a beneficiat si de profesionalismul si experienta pe piata cartii a Editurii Paralela 45, coordonata de Calin Vlasie.
Revista este generoasa, dupa cum era si firesc, cu laureatul acestei editii a Premiului National de Poezie "Mihai Eminescu", Dinu Flamand beneficiind de largi si luminoase desfasurari de pagini, menite sa introduca cititorul in atmosfera de gala a decernarii premiului, dar si sa dezvaluie amanunte ale vietii literare - si nu numai - a poetului laureat. Evenimentul, amplu ilustrat, este completat de ziceri emotionante ale poetilor prezenti pe scena de la Botosani, amintind aici doar pe Ilie Constantin, Ana Blandiana, Dorin Tudoran sau Adrian Popescu.
Spectacolul exceptional pregatit de Ion Caramitru, cu participarea actorilor Teatrului Mihai Eminescu Botosani, sub titlul "Cetateni de onoare ai poeziei", este inscris si descris de Mircea Oprea, cu acribia de spectator si vechi consumator de poezie, dar si de teatru.
Revista nu ocoleste nici "truditorii" literari, rubricile de Poezie, Beletristica sau Cronica literara fiind consistente in acest numar.
Mai retinem dialogul dintre Constantin Hreror si Dimitrie Vatamaniuc, dar si un interviu cu Dumitru Tiganiuc, poetul care in luna martie 2011 implineste venerabila varsta de 70 de ani. Intervievand nu numai cu masura timpului, ci si cu cea a trecerii sufletesti, poetul Nicolae Corlat reuseste sa contureze o fata a lui Dumitru Tiganiuc mai putin cunoscuta, si anume cea a relatiei directe a poetului cu istoria timpului sau. Dumitru Tiganiuc vorbeste deschis despre momente tulburatoare ale vietii sale, amintirile copilariei devenind astfel pagini de cutremuratore istorie.
Revista Hyperion isi aniverseaza poetii, pe langa Dumitru Tiganiuc fiind prezentat, la ceasul implinirii a 55 de ani, si Petrut Parvescu.
Hyperion isi incheie periplul cu rubrica Memoria, unde Stela Covaci scrie despre "Poetul Nichita Stanescu in arhivele Securitatii", in timp ce categoria Note, cometarii, idei, aduce in atentie "Minciuna ca teatru, teatrul ca minciuna", o cronica teatrala de Mircea Oprea, precum si "Ezoterismul picturilor lui Petru Maxim", o parcurgere "plastica" a operei artistului dorohoian, sub semnatura lui Nicolae Corlat.
Numarul 1-2-3 din 2011 poate fi accesat aici
