Daca opiniile exprimate de participanti (consemnate in revista de poetul Ciprian Manolache) au conturat strict spatiul de desfasurare a Congresului National de Poezie din acest an, editorialul semnat de Gellu Dorian - "Pentru o promovare mai buna a poeziei" vine ca o reactie in timp, mai degraba o viziune pentru editiile viitoare ale acestei manifestari devenita, iata, un reper in viata literara romaneasca a ultimului deceniu.
Un spatiu generos este dedicat, asadar, Congresului National de Poezie, desfasurat la Botosani, Ipotesti, Suveava si Putna in perioada 15-18 iunie 2011. De la Apelul semnat de scriitorii prezenti la manifestare pana la opiniile exprimate de catre participanti, evenimentul consemnat isi poarta cu masura aura de manifestare importanta in spatiul literar romanesc, o editie care anul acesta a supus dezbaterii o tema interesanta si necesara: "Poezia romana contemporana in context european".
Invitatul revistei este Doina Uricariu, intervievata de Andra Rotaru. Tot Andra Rotaru ii aduce intre paginile revistei Hyperion pe Simona Popescu si Mihail Vakulovski, Dialogurile revistei fiind completate de interviul cu Letteria Giuffre-Pagano, (con)semnat de Cristina Scarlat.
Rubrica Poesis ofera peste zece pagini de poeme, printre semnatari regasindu-se Liviu Pendefunda, Dumitru Ignat, Vasile Tudor, Petrut Pirvescu, Anatol Grosu sau Ruxandra Anton.
Scriitorul Dorin Baciu revine in atentia publicului cu proza "Portretul mamei".
In preajma unui eveniment ce se va consuma la sfarsitul acestei luni - premiera spectacolului "Cu limba de moarte", in regia lui Ioan Sapdaru, pe scena Teatrului Mihai Eminescu din Botosani, Gellu Dorian ofera cititorului, ca un fel de "avanpremiera", piesa de teatru in trei parti "In asteptarea celui de-al treisprezecelea As".
Rubrica Aniversari il are ca invitat pe poetul Echim Vancea, la 60 de ani.
Revista mai consemneaza, prin Bogdan Cretu, Memoria lui Emil Iordache, iar Valentin Ciuca face un adevarat Laudatio pictorului botosanean Corneliu Dumitriu.
Nu lipsesc, in paginile din urma ale revistei Hyperion, Notele, comentariile si ideile ce poarta semnatura lui Mircea Oprea, Ionel Savitescu, Dan Persa, Claudia Voiculescu si Simona-Grazia Dima.
Gellu Dorian: Pentru o promovare mai bună a poeziei româneşti
Ediţia de anul acesta a Congresului Naţional de Poezie a fost ultima în acest format. După discuţiile avute în cele trei zile ale congresului, unele referitoare la temă – și cele de fapt care au contat! -, altele cu deviaţii electorale la adresa Uniunii Scriitorilor din România, menite să stîrnească doar valuri inutile – care de fapt nu au contat, dar care au mișcat degetele pe tastatura unor calculatoare cu blog-uri incubate și au atins orgolii rănite, vanităţii chiar și acolo unde speram că nu există așa ceva! -, am ajuns la concluzia, exprimată și de Dinu Flămând și Liviu Dumitriu, Doina Uricariu, Claudiu Komartin și alţii, că ar fi mult mai utilă o întîlnire de 3-4 zile între poeţii români și traducătorii nativi din alte ţări, care să găsească adevăratele căi de promovare a poeziei românești în străinătate.Pînă acum apelurile făcute, fie către una sau mai multe instituţii ale statului, de la Președinţie, Guvern pînă la ministerele de resort și I.C.R., nu au adus nimic concret, ci doar reacţii oarecum justificative, cum, pe bună dreptate, poate, a făcut acum I.C.R-ul care, în unele întîlniri televizate și altele publicate în presa scrisă, a explicat oarecum mai transparent realizările și importanţa pe care o are în plan extern; ba mai mult decît atît a recepţionat mesajul nostru și a achiziţionat un număr important de cărţi din colecţia Poeţi Laureaţi ai Premiului Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" – Opera Omnia, cărţi care vor ajunge în bibliotecile institutelor din subordine din lume, ceea ce ar putea fi un pas important în cunoașterea poeziei românești contemporane. Însă de la aceste enunţuri statistice și pînă la argumentarea concretă a faptelor, cu efecte și în plan editorial internaţional, însemnînd tiraje, prezenţe în librării și în presa străină a scriitorilor români mai este destulă cale. Nimeni nu a contestat aceste realizări ale I.C.R.-ului, ci doar lipsa de vizibilitate și ecou ale acţiunilor pe care le întreprinde.
Poate pe viitor, cu un alt fel de format, Congresul Naţional de Poezie va putea da o reală mînă de ajutor și va forţa deschiderea unor căi mult mai vizibile, aducînd în faţă nu numai o clientelă obedientă ci și alte valori care ar putea provoca un boom de imagine poeziei românești, care nu este cu nimic mai prejos decît restul poeziei ce se scrie în lume.
În altă ordine de idei, chiar și așa, în acest format Congresul Naţional de Poezie, ajuns la a V-a ediţie, în pregătire (pe care o vom organiza peste doi ani, așa cum am spus, în alt format) și-a dovedit din plin utilitatea, prin interesul unui mare număr de poeţi, critici literari, editori, șefi de reviste, cît și al unui număr impresionant de iubitori și cititori de poezie care au luat parte la cele două recitaluri organizate în Parcul Eminescu din Botoșani și la Cetatea de Scaun a Sucevei, precum și la Tîrgul Cărţii de Poezie de la Botoșani.
Chiar și reacţiile unor participanţi, deviate de la tema actualei ediţii, au dovedit că există o atenţie mărită asupra activităţii poetice de la noi din partea unor foruri, care, așa cum am spus la început, s-au arătat extrem de sensibile, deși nu în astfel de situaţii am fi vrut noi și astfel de mod ca acestea să se arate atente. Verva unora dintre poeţii noștri nu este întotdeauna benefică, mai ales că, în afară de impulsivităţile dovedite pe blog-urile proprii, nu fac mare lucru în beneficiul promovării poeziei. Există încă, din păcate, o astfel de "ardere revoluţionară incontinuă", s-o numesc așa, cu fitil aprins din decembrie ’89, fără ca la capătul acestuia să existe și o încărcătură explozivă de mare efect, ci doar de focuri de artificii, care freamătă de grija altuia, fără să aducă, în loc, ceva mai bun sau mai eficient. Ieșirea din această stare euforică, de fals altruism, de grijă mărită și stare de veghe permanentă ar putea solidariza mai bine obștea și ar conduce și spre o imagine mai bună a poetului român, imagine suficient de șifonată, nu numai în faţa cititorului, care, de cele mai multe ori, nu-și pune și problema ce a făcut, ce face și ce fel de om este autorul, ci și în faţa unor factori decidenţi care și-ar putea îndrepta atenţia mai eficient asupra celor care aduc mare parte din contribuţie la identitatea culturii naţionale.
Prin urmare, nu ar trebui să existe astfel de tabere, ci un interes comun, atunci cînd ai ales să exiști într-o breaslă care face eforturi, cît se poate, pentru a merge mai departe și a avea mereu un reper fără de care te-ai pierde sau ai fi obligat să lupţi de unul singur. O astfel de luptă reușește doar în mod excepţional. Or excepţiile la noi nici nu mai întăresc regula, ci fac ca degetul lumii să se îndrepte ameninţător spre tine.
CITESTE AICI REVISTA HYPERION!
