REVISTA HYPERION POATE FI ACCESATA DE PE PRIMA PAGINA A SITE-ULUI STIRI BOTOSANI, ÎN PARTEA STANGA A PORTALULUI.
Gellu DORIAN - 200!
Din 1981 exista la Biblioteca Judeţeană "Mihai Eminescu" din Botoşani revista, în patru pagini, "Amfitrion", revistă care a fost acceptată de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, prin Comitetul Judeţean pentru Cultură Botoşani, ca buletin de informare culturală. Deschis mai mult decît oricare alţi activişti de partid de atunci, Gheorghe Jauca, preşedintele comitetului amintit, jurnalist ani buni la ziarul "Clopotul", care la rîndu-i prin Nicolae Cântec era deschis pentru fenomenul cultural, a lăsat revista pe care o realizam să fie mai mult decît o foaie informativă, ci o revistă de cultură în sensul cel mai larg al cuvîntului. Astfel în primul număr, ce a apărut în luna februarie 1981, invitatul revistei a fost poetul Mihai Ursachi, care, în septembrie al aceluiaşi an, a plecat în America de unde s-a întors abia în ianuarie 1990. Au fost editate, astfel, cinci numere din "Amfitrion", care în ianuarie 1983 s-a transformat în "Caiete botoşănene", tot în patru pagini, dar de data asta cu apariţie lunară, în corpul revistei "Ateneu" din Bacău.
.jpg)
Naşterea ei a fost nu prea uşoară, deşi exista aceeaşi deschidere de care am amintit mai sus, cu toate că la Botoşani venise şef cu propaganda, la judeţeana de partid, tovarăşul Lazăr Băciucu, care avea pe umeri o activitate destul de bună pe la Iaşi, însă de un oarecare alt comportament, mai influent şi mai decisiv asupra unor măsuri pe care dorea să le supravegheze cu asupra de măsură. Era, aşa i se spunea, activistul căruia nu-i era frică de cei de la Bucureşti, dar dorea să i se ştie de frică în teritoriu. Poetul Lucian Valea, căruia i s-a încredinţat formarea colectivului noii publicaţii culturale, de prin vara anului 1982, ne-a cerut de la toţi cei din jurul lui să-i oferim cîte un titlu pe care urma să-l supună atenţiei celor cu decizia la purtător. S-au adunat vreo douăzeci de titluri. Trei au intrat în concursul final, dintre care două erau date de mine, şi anume "Hyperion" şi "Caiete botoşănene". A fost acceptat titlul "Caiete botoşănene". Şi astfel a început numărătoarea apariţiilor revistei ce poartă acum numele de "Hyperion", aşa cum am dorit atunci. Pînă în decembrie 1989 au apărut 84 de numere.Colegiul de redacţie a fost unul, evident, obştesc. Lucian Valea a fost primul ei redactorul şef. El a format colegiul de redacţie. Urma să fac secretariatul revistei, un soi de muncă de alergare lună de lună la Bacău, unde apărea revista. Nu am fost acceptat de factorii de decizie. Exista şi atunci o mereu împotrivire cînd era vorba de mine. Pornise de prin 1981, cînd a apărut în revista
Flacăraun reportaj despre Ipoteşti, cu titlul "Cînd trece luna pe la Ipoteşti, nu-i tristă?", prezentat cu entuziasm de Adrian Păunescu, reportaj difuzat, în parte, şi de Radio Europa Liberă. Reportajul nu a fost primit deloc bine la Botoşani. (Între timp, la Ipoteşti s-a mai schimbat situaţia de atunci, însă, din păcate, şi acum luna tot tristă trece peste cerul cîntat de poet). Nu am fost, în schimb, scos dintre colaboratorii permanenţi. Am ţinut rubrica de recenzii şi am realizat o anchetă de răsunet la acea vreme, şi anume "Cultura poetului tînăr". Dar succesul lui Lucian Valea a fost acela de-a nu o accepta în redacţie pe o poetă botoşăneană, cu reale influenţe pe la cei cu decizia în mînă.
La venirea la Botoşani a regretatului Emil Iordache, descoperit de Emanoil Marcu pe undeva pe la o şcoală din Sârbi, lucrurile au mers de la sine, iar împăcarea verzei cu capra a fost posibilă. În decembrie 1989 a apărut într-un tiraj mare (singurul tiraj al revistei format din cinci cifre) primul număr al revistei "Hyperion", continuînd numărătoarea apariţiilor de la al optzeci şi patrulea număr cu care seria veche îşi înceta apariţia. N-a ţinut mult, pentru că fondurile nu se mai găseau atît de lesne, Comitetul de Cultură devenise altul, cu alte scopuri, încît revista a trebuit să apară prin diferite asocieri, cu titlul de "Hyperon-Caiete botoşănene", fie cu ziarul "Gazeta de Botoşani", fie din sponsorizări, şi, iarăşi, pe vremea cît a fost director al Inspectoratului pentru Cultură Botoşani Mihai Elvădeanu, să fie sprijinită de către această instituţie. Cîţiva ani a mers aşa, apoi, cîteva numere cu un sprijin şi al Casei Creaţiei Populare, iar din 1997, cînd a luat fiinţă Fundaţia Culturală "Hyperion-Caiete botoşănene" a apărut doar cu sprijinul acesteia, fie în urma unor proiecte pe care le susţinea financiar Ministerul Culturii şi Cultelor, fie doar prin forţe proprii.
În prezent, de doi ani de zile, apare cu sprijinul Consiliului Judeţean Botoşani, prin Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii "Mihai Eminescu". Însă nici aşa publicaţia nu şi-a găsit calea cea mai bună de apariţie, cu redacţie de sine stătătoare, ca o adevărată instituţie de cultură, aşa cum este în fond considerată revista care a ajuns să fie una din cele mai bune de profil din România.
Şi astfel parcurgînd acest drum sinuos, "Hyperion" a împlinit 200 de numere, reuşind să elimine în totalitate provincialismul care ucide fondul multor reviste de cultură care apar aiurea prin toate oraşele ţării. "Hyperion" a devenit dintr-o revistă de margine una de centru, care apare, totuşi, într-un oraş de la graniţa de nord-est a ţării. Colaboratorii, toţi de ţinută, oferă materiale de calitate. Sperăm să reuşim şi de aici înainte să menţinem această cotă ridicată, mai ales că publicaţia noastră de la începuturile ei a fost implicată în viaţa culturală a Botoşanilor şi a ţării, organizînd Premiul Naţional de Poezie "Mihai Eminescu", ajuns la ediţia a XX-a, recitalurile revistei, Congresul Naţional de Poezie, din doi în doi ani, ajuns şi el la ediţia a IV-a, oferind astfel posibilitatea ca viaţa culturală de aici să fie mereu în tandem cu viaţa culturală a ţării.
Numărul de faţă este cu atît mai semnificativ cu cît el pregăteşte şi consemnează cea de a XX-a ediţie a Premiului Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" pentru Opera Omnia, o ediţie jubiliară la care, cu sprijinul Primăriei Municipiului Botoşani, al primarului Cătălin Mugurel Flutur, al Cosiliului Local şi al Fundaţiei Culturale "Hyperion-Caiete botoşănene", reuşim să edităm primele douăzeci de cărţi de poezie, aparţinînd poeţilor laureaţi pînă acum. Este vorba de colecţia "Poeţi laureaţi ai Premiului Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" – Opera Omnia", care apare la Editura Paralela 45 din Piteşti şi pe care o prezentăm în acest număr.
Colecţia a fost prevăzută iniţial în proiectul de înfiinţare a acestui premiu şi va continua de aici înainte cu fiecare ediţie, în aşa fel încît poetului laureat, pînă la ediţia următoare, să i se publice o antologie din opera sa poetică, înnobilînd astfel pe cei mai buni poeţi români contemporani care au obţinut acest premiu, devenind un reper în viaţa culturii recente şi, astfel, în perspectiva unei evidenţe a poeziei noastre într-un spaţiu european, poezie de care să se ţină cont atunci cînd va veni vorba de cultura română. Un astfel de premiu şi o astfel de colecţie sunt o certitudine că un proiect viabil poate deveni o instituţie care impune respect şi recunoaştere.
