Barbu Lăzăreanu (nume la naștere Baruch Lazarovici), s-a născut pe 5 octombrie 1881, în Botoșani, şi a murit pe 19 ianuarie 1957, în București. A fost un istoric literar și publicist român de origine evreiască, membru titular al Academiei Române (1948), doctor în filologie și un militant comunist român.
A colaborat la principalele periodice ale mișcării muncitorești ("România muncitoare", "Socialismul"), iar apoi la presa ilegală a PCR.
A înființat (la iniţiativa Anei Pauker), la 11 martie 1945, și condus în calitate de rector (1945-1948) prima universitate muncitorească din România, transformată ulterior în Academia "Ștefan Gheorghiu".
În perioada regimului comunist, o stradă din orașul Suceava i-a purtat numele. În Botoşani şi Craiova, însă, atât în perioada comunistă, cât şi în prezent, există câte o stradă cu numele Barbu Lăzăreanu.