Cu circa 50 de ani în urmă, în Suedia a avut loc cea mai mare și mai rapidă conversie a traficului de la circulația pe partea stângă a axului drumului – în stil britanic - la cea pe dreapta acestuia. Rezultatul a fost spectaculos, numărul accidentelor scăzând în ciuda așteptărilor nefaste.
Ziua de 3 septembrie 1967, cea în care Suedia a decis să schimbe radical sensurile de circulaţie, a purtat numele „Högertrafikomläggningen” sau, pe scurt „Dagen H” (Ziua H), iar munca autorităţilor şi a celor implicaţi în proiect a fost titanică. Misiunea lor era de a pune Suedia în rând cu vecinii săi europeni în privinţa sensurilor de condus şi ruperea de tiparul britanic. Teama de o creştere majoră a numărului de accidente odată cu majorarea parcului auto – în doar zece ani numărul de maşini din ţară crescuse de la 863.000 până la aproape 2 milioane, în timp ce populaţia era de 7,8 milioane – a împins statul din nordul Europei să îşi alinieze infrastructura rutieră la cea a restului ţărilor de pe continent. De altfel, tocmai pentru că mulţi suedezi îşi cumpărau maşini din alte state europene, tot mai multe vehicule aveau volanul pe partea nepotrivită, acesta fiind unul dintre motivele pentru care numărul accidentelor crescuse de la 595 în 1950 până la 1.313 în 1966.
Inimaginabil în ziua de astăzi, efortul de atunci al autorităţilor locale a fost enorm. În fiecare localitate, de la cele mai mici din nord până la oraşe precum Stockholm, Malmö sau Helsingborg, au trebuit reconfigurate intersecţii, schimbate semne de circulaţie, mutate staţii de autobuz şi, peste toate acestea, au trebuit achiziţionate mijloace de transport persoane cu uşi pe partea dreaptă, în timp ce vehiculele de transport existente au fost modificate astfel încât să aibă uşi pe ambele părţi. Costul initial al acestor schimbări a fost de 301 milioane de coroane suedeze.
Pe 3 septembrie 1967, la ora 5 dimineaţa, Olof Palme, ministru al comunicaţiilor care avea să devină chiar prim-ministru, a participat la numărătoare inversă care a redeschis traficul după o noapte de muncă intensă. Tot atunci, oficialul a declarat şi că „îndrăznesc să spun că niciodată până acum o ţară nu a investit atât de multă muncă şi de mulţi bani pentru a obţine uniformizarea cu sistemul de trafic international”. În total, proiectul a costat 628 milioane de coroane, doar cu 5% peste bugetul estimat de guvernul suedez cu doi ani înainte. În banii de astăzi suma este echivalentul a aproximativ 2,6 miliarde de coroane, adică 316 milioane de dolari. Pentru comparaţie, în 2017, autoritatea suedeză care are în subordine infrastructura rutieră şi feroviară, a avut un buget de 25 de miliarde de coroane, adică 2,97 miliarde de dolari.
Deşi jurnaliştii veniţi din Marea Britanie pentru a vedea „minunea” se pregăteau să raporteze o „baie de sânge” şi chiar autorităţile suedeze se temeau de ce este mai rău, în ziua următoare „Dagen H” au avut loc doar 157 de accidente minore în întreaga ţară, iar în întreg anul 1967 au fost raportate ca efect al accidentelor 1.077 de decese şi 21.001 răniri, în scădere de la 1.313 morţi şi 23.618 răniţi în 1966. În 2016, Suedia a raportat doar 270 de decese şi 18.663 de răniri din accidente rutiere. Pentru comparaţie, în acelaşi an, România a raportat 1.915 decese şi 39.562 de persoane rănite.
sursa: Capital.ro