Mic tratat de economie nationala
Televizorul de la care îmi iau zilnic porÅ£ia de veÅŸti proaste adună în el chiÅ£ibuÅŸuri taiwaneze, turceÅŸti, nemÅ£eÅŸti, suedeze, englezeÅŸti. Când nu voi mai suporta să aud de la televizor ce boroboaÅ£e a mai făcut Boc, aÅŸ putea să-mi dau o gaură în cap cu o bormaÅŸină nemÅ£ească.
Frigiderul meu răceÅŸte ca la nemÅ£i. Am în el niÅŸte salam făcut din carne cu dioxină adusă din Irlanda, unt elveÅ£ian, brânză italiană ÅŸi murături bulgăreÅŸti. Legumele româneÅŸti, cumpărate din piaţă, au, de fapt, paÅŸaport olandez sau turcesc. La mâncare mă ajută un robot franÅ£uzesc ÅŸi o gătesc pe un aragaz american.
Rufele – chinezeÅŸti, turceÅŸti, ruseÅŸti – mi le spală o maÅŸină făcută în Dallas.
Le calc frumos cu un fier franÅ£uzesc pe o masă poloneză în holul pardosit cu gresie din Spania. Becurile elveÅ£iene, cafetiera olandeză, computerul american la care scriu acest inventar domestic atât de cosmopolit, combina muzicală nemÅ£ească, telefonul finlandez, imprimanta americană cu tuÅŸ englezesc, toate acestea merg cu electricitate de la o firmă italiană.
Nimic în jurul meu nu e românesc. Copilul meu vorbeÅŸte romgleza, ascultă numai muzică internaÅ£ională, se închină la zeii japonezi ai electronicii ÅŸi, ca toÅ£i din ÅŸcoală, vrea să emigreze în Statele Unite sau în Canada. Prietenii de altă dată au devenit scoÅ£ieni: îmi dau bipuri ca să îi sun eu, să mă anunÅ£e că vin să stea la mine când au treabă prin BucureÅŸti. Prietena mea cea mai bună, total dezinteresată, o pisică, e birmaneză. Cactusul e mexican, adus din Ucraina. Bicicleta Leta e coreeană. Numai eu sunt român în casa asta construită de muncitori chinezi. Åži nici asta nu-i sigur, fiindcă domnul Neagu Djuvara susÅ£ine că aÅŸ fi cuman.
FraÅ£i cumani, mâncaÅ£i mămăligă ÅŸi mergeÅ£i cu Loganul!
(cotidianul.ro, ianuarie 2009)
