Intr-un eseu remarcabil scris recent de Mark Vincent acest punct de vedere si-a gasit validarea. Intitulat: "Cancerul: O de-represiune a unui program de supravietuire comun tuturor celulelor?: O perspectiva istorica asupra naturii cancerului", cancerul este vazut intr-o cu totul alta lumina:
"Cancerul vazut ca forma de adaptare evolutiva si programata, si nu ca o serie intamplatoare de mutatii cauzatoare de boli, raspunde la intrebarea legata de motivul existentei celulei de cancer, da sens proprietatilor sale, altfel inexplicabile, si promoveaza o abordare diferita fata de tratamentul acestei boli".
Informatii suplimentare
"Trasaturile extinse, dar consistente, binecunoscute la toate tipurile de cancer agresiv, se clasifica in trei categorii: taxonomia ("filogeneza"), atavismul ("re-primitivizarea") si robustetea ("rezistenta adaptiva"). Explicatia sumara nu este evolutia convergenta, ci derularea unui program foarte bine conservat de supravietuire, perfectionat de asprimea Precambrianului, la care celula canceroasa pare sa fie mai bine adaptata; si care este recreata in interiorul si spre marele dezavantaj al gazdei sale".
Ceea ce Mark Vincent explica aici este ca, de fapt, cancerul este o regresie (atavism/re-primitivizare) a tipului de celula umana normala, catre un tip de celula mai antic si mai robust ce apartine unei descendente celulare de pe vremea precambriana, acum peste 542 milioane de ani. Daca acest lucru este valabil, in conditiile adecvate (sau neadecvate), celulele normale pot regresa catre o forma mai primitiva, mult mai individualista de fenotip celular in incercarea de a supravietui (sau chiar de a prospera) in conditiile aspre biochimice/bioenergetice caracteristice unui corp bolnav si predispus la cancer.
Conceptul regresiei la forme mai antice de incarnare nu este nou in biologie. Principiul binecunoscut de "ontogenie" recapituleaza "filogenia" in embriogeneza, cunoscut si ca "teoria recapitularii", de exemplu, sugereaza ca dezvoltarea fatului urmeaza exact aceeasi secventa ca si secventa stramosilor sai pe linia evolutiei umane.
Cu alte cuvinte, exista in codul nostru genetic un istoric al incarnarilor celulare/organice din trecut, care, desi in forma latenta, pot fi readuse la viata atunci cand ofera avantaje pentru supravietuire. Cine poate spune, pana la urma, ca celulele sau tumorile canceroase nu numai ca nu reprezinta un haos (perspectiva mutationala a explicarii cancerului), dar sunt simptome ale incercarii de vindecare, sau de redobandire a unui echilibru in conditii vitrege, atunci cand nu mai exista optiuni?
Ceea ce este important legat de aceasta noua perspectiva asupra cancerului sunt implicatiile existentiale. In definitiv, daca nu este doar o chestiune de noroc pentru ca o persoana sa dezvolte cancer si alta nu, ci exista o logica, atunci probabil ca ne putem debarasa de fatalismul agresiv care ne face sa ne fie teama dar si sa detestam cancerul in aceeasi masura, fara insa sa-l intelegem vreodata pe deplin.
Desigur, fatalismul asociat cu cancerul este amplificat de organizatiile (deseori autointitulate) initiatoare de "campanii de constientizare" si "de strangere de fonduri" in cadrul unor programe tot mai ostentative si cinice de "mediatizare a cauzei" care s-au raspandit (la fel de repede ca si cancerul) si au patruns in toate aspectele culturii occidentale de consum. Ideologia "asteptarii atente" prin procedurile invazive de scanare amplifica in mod constant acest fatalism inradacinat. Cancerul este insuflat in subconstientul celor care nu fac altceva decat sa astepte ca acesta sa se manifeste in mod inevitabil.
Oamenii primesc recomandari cu ce trebuie sa faca pentru "a reduce riscul", dar nu li se spune ca rezultatul final (cancerul) poate fi evitat daca incercam sa-l intelegem mai bine, adica daca stim ce anume il cauzeaza si incercam, astfel, sa-l amelioram sau sa-l indepartam cu totul. Acest proces activ de programare si de consolidare a modului in care oamenii privesc boala in termeni matematici si de "reducere a riscurilor" este puternic amplificat de dominanta epidemiologiei matematice in practica medicinei de azi.
In cele din urma centrul de putere se muta de la pacient la sistemul medical, ale carui pretentii de detinere a adevarului, obtinut prin ecuatii si tehnologii complexe si atat de elaborate incat ii incurca si pe inginerii si producatorii acesteia, seamana cu cele ale unor clerici, si ii pune in situatia in care au acelasi control asupra corpurilor noastre pe care-l aveau in trecut liderii religiosi asupra sufletelor noastre.
De indata ce incepem sa intelegem ca schimbul nefiresc ce are loc in imediata vecinatate a celulei, din cauza expunerilor chimice/deficientelor nutritive/stresului psiho-spiritual acut si cronic, promoveaza “transformarea sa neo plastica in cancer, putem incepe sa inlaturam aceste cauze tratabile si evitabile care declanseaza aceasta boala umana arhetipica.
Sursa: www.greenmedinfo.com, via viataverdeviu.ro
