Amară e străinătatea atunci când eşti nevoit să-ţi laşi familia în ţară şi să iei calea lumii pentru un salariu mai bun. Dar mai amară devine străinătatea pentru familia lăsată acasă atunci când la moarte nici nu are unde să te plângă.

Majoritatea botoşănenilor care şi-au găsit sfârşitul în străinătate în acest an nu au mai fost repatriaţi, motivul fiind lipsa posibilităţilor financiare necesare acestei operaţiuni. O statistică a Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Botoşani arată că, de la începutul acestui an, 30 de botoşăneni au murit în ţările în care îşi desfăşurau activitatea. "Cei mai mulţi în Italia, 12 la număr, alţi şapte în Spania, doi în Franţa, doi în Germania, doi în Marea Britanie. Mai avem decese în Suedia, Elveţia, Croaţia şi Kazahstan", spune comisarul-şef Viorel Gaidur, şeful Serviciului.

Costurile unei repatrieri variază funcţie de ţara din care se face. "De exemplu, săptămâna trecută am avut o repatriere din Grecia, care a costat 1.600 de euro, în această sumă intrând transportul şi sicriul, asta în condiţiile în care sicriul este unul special, care respectă toate regulile. Familia mai are însă de plătit şi diverse documentaţii. Din Italia, o repatriere costă între 2.000 şi 2.500 de euro, funcţie de zona din care se face repatrierea. Cea mai scumpă este o repatriere din Spania şi costă în jur de 6.000 de euro, în condiţiile în care iei legătura cu o firmă de specialitate de acolo şi aduc trupul neînsufleţit până la prima vamă, nu altfel", explică reprezentantul unei societăţi care se ocupă de repatrieri.

La sfârşitul lunii august, o botoşăneancă, în vârstă de 50 de ani, ce pornise spre Europa în speranţa unui trai mai bun, a murit în autocar, în urma unui stop cardiac. Tot la sfârşitul lui august, un botoşănean ce se aciuase în Italia, unde abia îşi găsise un loc de muncă, a fost atacat de un alt român care i-a dat foc. În urma incendierii, bărbatul a suferit arsuri de gradele II şi III pe aproape tot corpul şi se chinuie şi acum, internat într-un spital italian.

În cazul în care un botoşănean îşi pierde viaţa în străinătate, cauzele putând fi diferite, iar familia nu are posibilitatea de a achita formalităţile şi repatrierea, comunitatea românească din ţara respectivă sau autorităţile locale ale ţării de rezidenţă se ocupă de înmormântare.

Tot în străinătate, botoşănenii suferă diverse accidente, unele dintre ele chiar de muncă. Numai anul acesta, 31 de botoşăneni au avut nevoie de îngrijiri medicale după astfel de accidente. Şase dintre ei au ajuns în spitale din Italia, 15 în spitale din Franţa, şapte botoşăneni au fost trataţi în unităţi sanitare din Germania, doi în Danemarca şi unul în Kazahstan.

Din păcate, sunt şi botoşăneni care, din motive diverse şi care nu le fac cinste, ajung în puşcării străine. Cei mai mulţi, 29, sunt în închisori din Italia. Urmează Spania, cu 17 deţinuţi botoşăneni, şi Franţa, cu 15 deţinuţi botoşăneni. Interesant este că botoşănenii au ajuns după gratii în ţări mai puţin "accesate" în mod tradiţional de cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă. De exemplu, avem doi botoşăneni închişi în Danemarca, doi în Suedia, în Ungaria, Polonia, Moldova şi Muntenegru, câte un botoşănean. De asemenea, după un "stagiu" în puşcării din alte state, opt botoşăneni au fost expulzaţi şi trimişi acasă- patru din Italia, unul din Marea Britanie, unul din Slovacia şi doi din Spania.

Cert este că cei mai mulţi botoşăneni care au plecat în străinătate nu au făcut-o cu gândul de îmbogăţire rapidă şi ilegală, ci cu gândul la o muncă mai bine plătită şi implicit un viitor mai bun pentru familiile lor.