DECLARAÅ¢IE POLITICÄ‚: Cine sunt de fapt stăpânii câinilor fără stăpân?
În ultimii 23 de ani, românii au încercat absolut totul pentru rezolvarea problemei maidanezilor: sterilizare, adopÅ£ii, adăpostire ÅŸi, în final, eutanasie. Åži nu exagerăm cu nimic dacă spunem că problema maidanezilor este scoasă de la naftalină, cel puÅ£in în România. Auzim tot timpul fie că o noua persoană a fost schilodită sau chiar omorâtă de o haită de câini, fie că aleÅŸii locali pregătesc câte un nou proiect de rezolvare a problemei. Invariabil însă, aceste episoade divid societatea în două, respectiv: iubitorii de animale ÅŸi adepÅ£ii eutanasierii.
Trebuie să recunoaÅŸtem cu toÅ£ii că problema este scăpată de sub control. Iar în acest moment date clare despre numărul exact al maidanezilor din întreaga Å£ară, pur ÅŸi simplu nu există! Åži totuÅŸi, în momentul în care spitalele comunică oficial faptul că numărul persoanelor muÅŸcate de câini într-un singur an, la nivelul unui singur oraÅŸ, depăşeÅŸte cifra de 15.000, e cazul să luăm atitudine! Åži nu putem să nu ne întrebăm dacă este vorba de ignoranţă, rea-voinţă, hoÅ£ie sau doar… nepricepere! Pentru că, în fapt, problema trenează, în primul rând, din cauza incapacităţii cronice a autorităţilor locale din fiecare comunitate în parte de a elabora ÅŸi de a duce la capăt proiecte clare ÅŸi eficiente. Iar în al doilea rând, de vină este ÅŸi lipsa de educaÅ£ie a oamenilor noÅŸtri, de la a-ÅŸi arunca gunoaiele pe jos ÅŸi până la a nu răspunde pentru animalele pe care le deÅ£in.
Rezumată, problema maidanezilor începe de la aceeaÅŸi constantă, invocată de fapt de toÅ£i "actorii" implicaÅ£i ÅŸi anume, lipsa banilor.
În România sunt înregistrate nu mai puÅ£in de 78 de ONG-uri ÅŸi două federaÅ£ii specializate în problema câinilor fără stăpân. În principiu, toate există, cel puÅ£in pe hârtie, toate au o activitate de profil ÅŸi absolut toate depun bilanÅ£uri contabile la finele fiecărui an, altfel spus deÅ£in surse de finanÅ£are. Însă, rezultatele majorităţii acestor asociaÅ£ii rămân nesemnificative pentru comunităţile în care activează. Iar această categorie de "privaÅ£i" un pic altfel, poartă campanii de sterilizare, de vaccinare, întreÅ£in adăposturi ÅŸi dau spre adopÅ£ie o parte din animale.
Cel puÅ£in statistic, o astfel de asociaÅ£ie de protecÅ£ie a drepturilor animalelor poate oferi adăpost câtorva sute de câini, iar într-un an poate da spre adopÅ£ie, inclusiv în străinătate, până la 200 de patrupede. Comparativ însă cu numărul total de animale fără stăpân, asta nu reprezintă, la nivel naÅ£ional, decât o picătură într-un ocean. Iar la celălalt pol al rezolvării problemei maidanezilor avem, autorităţile locale. Aici însă situaÅ£ia este de-a dreptul dramatică, ca ÅŸi cazul BotoÅŸaniului, pentru că vorbim de finanţări publice. Mandat după mandat, câinii fără stăpân par să fi fost transformaÅ£i de fiecare administraÅ£ie locală în parte, într-o afacere profitabilă. Sume uriaÅŸe ies din vistierii având ca destinaÅ£ie oficială problema animalelor fără stăpân.
Doar aparent se fac eforturi financiare pentru rezolvarea situaÅ£iei. În realitate însă, cele mai multe dintre adăposturile publice din Romania sunt în acest moment, într-o stare jalnică. Animalele sunt Å£inute fără hrană ÅŸi apă, mor de foame sau se mănâncă, efectiv, între ele. Åži ne întrebăm, tocmai pentru că în fiecare dintre aceste cazuri este vorba de finanţări de la bugetul de stat, ce se întâmplă de fapt cu mâncarea ÅŸi materialele care dispar imediat ce au fost aduse în adaposturi ÅŸi de ce vizitele în aceste spaÅ£ii rămân interzise, mai ales dacă cei interesaÅ£i de subiect vor să facă fotografii sau cer explicaÅ£ii.
Au existat destule initiaÅ£ive legislative privind sterilizarea, deparazitarea, vaccinarea ÅŸi marcarea cu crotalii a tuturor câinilor cu sau fără stăpân, de rasă comună. Iar ca o măsură complementară în cazul celor care nu îÅŸi castrează sau sterilizează animalele, s-a propus inclusiv ca autorităţile locale să le poată confisca, pentru ca, ulterior, să le dea spre adopÅ£ie. Åži nu odată s-a propus ca sancÅ£iunea pentru autorităţile locale care nu iau măsuri concrete în privinÅ£a câinilor fără stăpân să meargă până la sistarea alimentării cu sumele ÅŸi cotele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat destinate administraÅ£iilor locale.
SusÅ£in personal această masură, în condiÅ£iile în care modul în care s-a gestionat problema maidanezilor ne arată clar faptul că am asistat de fapt la o perpetuă risipire a banului public, cu efecte... zero în teritoriu.
SoluÅ£ii viabile pentru rezolvarea problemei câinilor comunitari există dar, pot fi puse în aplicare doar dacă se implică toÅ£i factorii decisivi în această problemă, inclusiv asociaÅ£iile de protecÅ£ie a animalelor, care în prezent, în mare parte, se rezumă doar la a oferi sfaturi. Altfel spus, toată lumea vorbeÅŸte, toată lumea face verificări, dar nimeni nu pune osul la treabă. Iar o asociaÅ£ie de protecÅ£ie a animalelor, dincolo de a-ÅŸi proteja obiectul muncii, trebuie să se ÅŸi implice activ, prin strângere de fonduri ÅŸi prin lobby în ÅŸcoli ÅŸi comunităţi pentru adoptarea animalelor fără stăpân.
Fac acest demers ÅŸi în perspectiva unor noi discuÅ£ii pe marginea Legii 227/2002, modificată initial prin Legea 391/2006, în condiÅ£iile în care Curtea ConstituÅ£ională din România susÅ£ine acum că această lege ar fi de fapt neconstituÅ£ională. În altă ordine de idei, CCR ne cere acum ca eutanasierea maidanezilor să nu se mai facă după 7 zile de cazare a câinelui în adăposturile primăriilor, dacă acesta nu a fost adoptat în acest interval ÅŸi ca maidanezii să fie relocaÅ£i în locul de unde au fost ridicaÅ£i. Åži mai mult decât atât, se intenÅ£ionează acum lasarea maidanezilor pe domeniul public. Acest lucru va duce însă evident la creÅŸterea numărului de câini fără stăpân pe străzile oraÅŸelor noastre ÅŸi, ceea ce este însă ÅŸi mai grav, va conduce la creÅŸterea numărului de oameni muÅŸcaÅ£i, desfiguraÅ£i sau chiar omorâÅ£i de haitele de câini.
Există câteva aspecte pe care, în primul rând în calitate de cetăţeni ai acestei ţări, dar ÅŸi de plătitori de taxe ÅŸi impozite, trebuie musai să le subliniem:
Lăsarea câinilor fără stăpân pe domeniul public reprezintă cea mai flagranta încălcare a drepturilor omului ÅŸi a drepturilor constituÅ£ionale ale românilor. Ne este încalcat practic dreptul la viaţă ÅŸi la integritate fizică ÅŸi psihică: Cine răspunde de fapt pentru oamenii omorâÅ£i de maidanezi?
Ne este încălcat dreptul la siguranÅ£a persoanei, dar ÅŸi dreptul de a circula fără permanenta frică în spaÅ£iul public. Le este încalcat indirect ÅŸi dreptul copiilor la protecÅ£ie, dreptul copiilor noÅŸtri de a nu mai fi terorizaÅ£i, atacaÅ£i, sfâÅŸiaÅ£i, mutilaÅ£i sau omorâÅ£i de maidanezi. Ne este încălcat dreptul la asigurarea igienei ÅŸi a sănătăţii publice ÅŸi dreptul la un mediu sănătos. Ne confruntăm cu poluarea fonică provocată de haitele de câini, cu poluarea solului ÅŸi a vegetaÅ£iei (dejecÅ£ii canine zilnice înmulÅ£ite cu numărul câinilor ÅŸi cu perimetrul în care îÅŸi fac veacul de ani de zile), cu poluarea biologică (excrementele se usucă, se transformă în praf ÅŸi se împrăştie în aer, se depun duse de vânt absolut peste tot, fiind în mod clar o sursă de contaminare atât prin atingere, cât ÅŸi prin inhalare), în plus circa 30% dintre maidanezi au leptospiroza (infecÅ£ie extrem de gravă, care se transmite la om prin fecale ÅŸi care poate conduce inclusiv la distrugerea organelor interne la cel infestat), iar lista drepturilor încălcate semenilor noÅŸtri prin tolerarea câinilor fără stăpân în spaÅ£iul public, poate continua
Å¢in să subliniez ÅŸi faptul că prin lăsarea câinilor liberi pe străzi sunt încalcate simultan ConstituÅ£ia României, Codul penal - articolele privind vătămarea corporală, Legea 215/2001 modificată ÅŸi completată de Legea 286/2006 (care prevede că primarul ia măsuri pentru prevenirea ÅŸi combaterea pericolelor provocate de animale), dar ÅŸi Legea nr. 61/1991 care interzice lăsarea în libertate ori fără supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol pentru persoane sau bunuri.
În plus, niciun stat european nu permite, la data la care discutăm, lăsarea câinilor pe străzi sub pretextul că ar fi sterilizaÅ£i, în majoritatea covârÅŸitoare a ţărilor europene ca de altfel ÅŸi în SUA, Canada, etc. câinii neadopaÅ£i într-un anumit număr de zile fiind eutanasiaÅ£i. Iar România a fost deja condamnată la CEDO tocmai din cauza câinilor vagabonzi ÅŸi a violenÅ£ei acestora.
Totodată, cei care doresc ca aceÅŸti câini să rămână în stradă, încalcă în primul rând drepturile internaÅ£ionale ale acestor animale, prin expunerea lor la multiple chinuri ÅŸi privaÅ£iuni, precum lipsa de mâncare, lipsa de apă ÅŸi lipsa de adăpost, lipsa de servicii veterinare (aceste animale nu au carnete de sănătate, nu sunt vaccinate ÅŸi nici deparazitate periodic), lipsa de protecÅ£ie în traficul rutier (mulÅ£i sunt accidentati sau/ÅŸi omorâÅ£i de maÅŸini, provocând la rândul lor accidente), dar ÅŸi lipsa de protecÅ£ie împotriva oamenilor care fac uz de autoaparare în situaÅ£iile în care ei, familiile sau apropiaÅ£ii lor sunt atacaÅ£i de câinii fără stăpân.
Dumitru Verginel Gireadă,
Deputat PNL BotoÅŸani
