Plangerea este incunostintarea facuta de o persoana fizica sau de o persoana juridica, referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune.
Denuntul este incunostintarea facuta de catre o persoana fizica sau de catre o persoana juridica despre savarsirea unei infractiuni.
Principala diferenta dintre plangere si denunt consta in faptul ca autorul plangerii este victima infractiunii sesizate, iar autorul denuntului nu este vatamat, prejudiciat in mod direct prin infractiunea pe care o sesizeaza.
Atat plangerea, cat si denuntul au un continut asemanator, conditiile de forma si de continut pe care trebuie sa le indeplineasca fiind similare.
Plangerea si denuntul se adreseaza organelor de ancheta (parchet, politie). Nu este o problema daca organul de ancheta sesizat nu este cel competent, potrivit legii, intrucat organul caruia i-a fost adresata sesizarea are obligatia sa o trimita celui competent.
Plangerea sau denuntul pot fi facute atat in scris, cat si oral. Cand sunt facute oral, organul de ancheta are obligatia sa intocmeasca un proces verbal in care sa le consemneze. Recomandam formularea sesizarilor in scris si depunerea lor la registratura parchetului local (de pe langa judecatorie) din raza teritoriala in care a fost savarsita infractiunea sesizata sau a parchetului judetean (de pe langa tribunal). In cazul infractiunilor de coruptie, intrucat urmarirea penala (ancheta) se efectueaza, de regula, de procurorul de la parchetul de pe langa tribunal, sesizarea trebuie adresata parchetului de pe langa tribunalul in a carui raza teritoriala a fost savarsita infractiunea de coruptie sesizata. Sesizarea scrisa poate fi trimisa si prin posta, de preferat cu confirmare de primire.
De asemenea, sesizarea pentru orice infractiune de coruptie poate fi adresta si direct Directiei Nationale Anticoruptie (DNA), care va decide apoi asupra organelor de ancheta care vor efectua urmarirea penala. DNA are publicat pe pagina proprie de interent un formular on-line pentru comunicarea de date despre acte de corupţie.
Potrivit legii, plangerea sau denuntul trebuie sa contina:
- numele si prenumele petitionarului
- calitatea petitionarului (precizarea daca actioneaza in nume personal sau ca mandatar/reprezentant al unei persoane; in acest caz, persoana reprezentata trebuie nominalizata)
- domiciliul petitionarului
- descrierea faptei care formeaza obiectul sesizarii (e necesara o descriere cat mai exacta si detaliata a faptelor. Orice element de fapt, chiar aparent neimportant, care poate servi la stabilirea existentei infractiunii sesizate sau la identificarea fapturitorului, trebuie adus la cunostinta organelor de ancheta. Descrierea faptelor trebuie facuta cat mai obiectiv si cat mai detasat de emotiile, trairile, sentimentele, parerile sau aprecierile celui care relateaza)
- indicarea faptuitorului, desigur daca este cunoscut (daca autorul sesizarii nu cunoaste fapturitorul, va face mentiune in acest sens, urmand ca organele de ancheta sa procedeze si la identificarea faptutitorului)
- indicarea mijloacelor de proba (este o mentiune foarte importanta pentru ca sesizarea sa fie cu adevarat eficienta. Spre exemplu, indicarea unor martori – de preferat cu nume complet si adresa-; de asemenea, trebuie remise organelor de ancheta orice inscrisuri, fotografii, inregistrari sau obiecte care pot servi la dovedirea sustinerilor din sesizare; daca acestea nu sunt detinute de petitionar, dar ii cunoaste pe detinatorii lor, trebuie sa precizeze in mod clar, in sesizare, cine detine respectivele mijloace de proba)
- semnatura petitionarului
Problema denuntului anonim
Potrivit legii, denuntul (ca si plangerea) trebuie semnat de autorul sau, autor care trebuie sa-si indice numele (real)(1) si domiciliul (real).
Din aceste motive, un denunt nesemnat sau fara datele de identificare ale denuntatorului nu poate constitui un act valabil de sesizare a organelor de ancheta (parchet, politie).
Dar, in masura in care denuntul anonim cuprinde descrieri exacte si detaliate ale unor fapte si indica dovezi certe, probe concrete si verificabile, care atesta existenta faptelor relatate, el poate fi valorificat ca temei pentru sesizarea din oficiu a organelor de ancheta.
Aceasta deoarece, potrivit legii (art. 221 din Codul de procedura penala) organul de urmarire penala este obligat sa se sesizeze din oficiu atunci cand afla pe orice alta cale (alta cale decat plangerea sau denuntul) ca s-a savarsit o infractiune.
Or, un denunt inform si nevalabil in sine ca act de sesizare penala, intrucat nu contine identitatea petitionarului, in masura in care contine date concrete si indica probe certe cu privire la savarsirea unei infractiuni poate constitui o informatie rezonabila care sa stea la baza unei sesizari din oficiu.
Desigur, moralitatea denuntului anonim comporta numeroase discutii si serioase rezerve, dar trebuie avute in vedere si realitatile ce tin de actualitatea si specificul mediului social. In cazul unor infractiuni comise de persoane influente, cu relatii in mediul interlop si nu numai, devine extrem de riscanta denuntarea unor astfel de fapte de catre cei care au aflat de savarsirea lor. In astfel de cazuri, indicarea numelui si adresei il transforma pe denuntator intr-o tinta vie si este de inteles, intr-o anumita masura, dorinta acestuia de a-si pastra anonimatul.
Sta in deplina putere a organului de ancheta de a aprecia daca un denunt anonim, in raport de continutul sau concret si de probele pe care le indica, este "opera" unui "reclamagiu de profesie" sau contine informatii suficient de relevante pentru a sta la baza unei sesizari din oficiu, ca informatii care provin de la o sursa care incearca sa se protejeze de represaliiile celui/celor vizat/i.
Atentie! Daca prin plangere sau denunt se aduc "acuzatii" neadevarate, autorul lor savarseste infractiunea de denuntare calomnioasa.
INFRACTIUNEA DE DENUNTARE CALOMNIOASA ESTE PREVAZUTA IN ART. 259 DIN CODUL PENAL, CONTINUTUL ARTICOLULUI FIIND URMATORUL:
"(1) ÎNVINUIREA MINCINOASĂ FĂCUTĂ PRIN DENUNŢ SAU PLÂNGERE, CU PRIVIRE LA SĂVÂRŞIREA UNEI INFRACŢIUNI DE CĂTRE O ANUME PERSOANĂ, SE PEDEPSEŞTE CU ÎNCHISOARE DE LA 6 LUNI LA 3 ANI.
(2) Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
(3) Dacă cel care a săvârşit fapta declară mai înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de persoana în contra căreia s-a făcut denunţul sau plângerea, ori împotriva căreia s-au produs probele, că denunţul, plângerea sau probele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 76."
PENTRU EXISTENTA INFRACTIUNII, ESTE NECESAR CA INVINUIREA ADUSA UNEI PERSOANE SA FIE MINCINOASA. ACEASTA PRESUPUNE CA AUTORUL PLANGERII SAU DENUNTULUI ESTE DE REA-CREDINTA, ADICA STIE, LA DATA LA CARE LE FORMULEAZA, CA "ACUZATIILE2 PE CARE LE ADUCE IN SESIZARE SUNT NEADEVARATE.
DOVADA RELEI-CREDINTE A AUTORULUI SESIZARII TREBUIE FACUTA DE ORGANELE DE ANCHETA PENALA, INTRUCAT BUNA-CREDINTA ESTE PREZUMATA, IAR AUTORUL UNEI SESIZARI PENALE SE BUCURA, LA FEL CA ORICE PERSOANA, DE PREZUMTIA DE NEVINOVATIE.
IN CONSECINTA, NU AUTORUL SESIZARII VA TREBUI SA-SI DOVEDEASCA BUNA-CREDINTA (CARE ESTE PREZUMATA), CI ORGANELE DE ANCHETA TREBUIE SA-I DOVEDEASCA REAUA-CREDINTA. CEEA CE, IN PRACTICA, ESTE DIFICIL. CA DOVADA, NUMARUL CONDAMNARILOR PENTRU INFRACTIUNEA DE DENUNTARE CALOMNIOASA, IN VARIANTA INVINUIRII MINCINOASE FACUTE PRIN PLANGERE SAU DENUNT, ESTE EXTREM DE REDUS, CHIAR NESEMNIFICATIV.
Citeste pe romaniacurata mai multe despre acest subiect!
