Ordinul MFP nr. 2160/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind solutionarea plangerilor prealabile formulate impotriva proceselor-verbale de control financiar incheiate in baza Legii nr. 30/1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii Financiare a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 593 din 20 august 2010.
Potrivit normelor, impotriva procesului-verbal de control financiar se poate formula plangere prealabila in conditiile si in termenele prevazute la art. 7 din Legea contenciosului administrative nr. 554/2004.
Ce contine plangerea?
Plangerea prealabila formulata impotriva procesului-verbal de control financiar reprezinta calea administrativa de atac.
Plangerea prealabila se formuleaza in scris si va cuprinde:
a) datele de identificare a contestatorului;
b) obiectul plangerii;
c) motivele de fapt si de drept;
d) dovezile pe care se intemeiaza
e) semnatura contestatorului, reprezentantului legal sau a imputernicitului, dupa caz, precum si stampila in cazul persoanelor juridice. Dovada calitatii de imputernicit al contestatorului, persoana fizica sau juridica, se face potrivit legii.
Plangerea prealabila nu poate avea ca obiect alte sume si masuri decat cele stabilite prin actul atacat. Contestatorul poate depune in dovedirea plangerii formulate acte care nu au fost avute in vedere de organul de control financiar.
Introducerea plangerii
Plangerea prealabila se depune la directia din care face parte organul de control financiar al carui act este atacat.
In cazul in care plangerea prealabila este depusa la un organ necompetent din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, aceasta va fi inaintata, in termen de 5 zile de la data primirii, organului emitent al actului atacat.
Introducerea plangerii prealabile nu suspenda executarea actului atacat. Aceste dispozitii nu aduc atingere dreptului contestatorului de a cere suspendarea executarii actului atacat, in temeiul Legii nr. 554/2004.
Contestatorul poate renunta la plangerea prealabila, pana la solutionarea acesteia. Cererea de renuntare trebuie sa fie semnata de contestator, reprezentantul legal sau imputernicit, dupa caz, iar in cazul contestatorului persoana juridica, cererea trebuie sa poarte stampila persoanei juridice.
Dovada calitatii de imputernicit se face potrivit legii. Totodata, persoanele fizice vor anexa la cererea de renuntare copia actului de identitate.
Organul de solutionare competent va comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renuntarea la plangere.
Prin renuntarea la plangerea prealabila nu se pierde dreptul contestatorului de a inainta o noua plangere in interiorul termenului general de depunere a acesteia.
Solutionarea plangerii
Plangerea prealabila formulata impotriva procesului-verbal de control financiar se solutioneaza de catre directia/structura din care face parte organul de control financiar al carui act este atacat, printr-un colectiv special constituit, denumit in continuare organ de solutionare competent. Organul de solutionare competent este format din specialisti care nu au participat la intocmirea procesului-verbal de control financiar atacat, desemnati prin act administrativ al directorului executiv al directiei generale a finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti/directorului general al Directiei generale de administrare a marilor contribuabili/Directiei generale de control financiar, dupa caz.
Pentru solutionarea plangerii prealabile se emite decizie.
Decizia emisa in solutionarea plangerii prealabile este definitiva in sistemul cailor administrative de atac. Decizia de solutionare a plangerii prealabile se emite in forma scrisa si va cuprinde: preambulul, considerentele si dispozitivul.
a) Preambulul cuprinde: denumirea organului investit cu solutionarea, numele sau denumirea contestatorului, sediul social al contestatorului, numarul de inregistrare a plangerii prealabile la organul de control financiar, obiectul cauzei, precum si sinteza sustinerilor partilor.
b) Considerentele cuprind motivele de fapt si de drept care au format convingerea organului de solutionare competent in emiterea deciziei.
c) Dispozitivul cuprinde solutia pronuntata, calea de atac, termenul in care aceasta poate fi exercitata si instanta competenta.
Decizia se semneaza de catre conducatorul directiei din care face parte organul de control financiar al carui act a fost atacat.
Analiza plangerii prealabile se face in raport de sustinerile partilor, de dispozitiile legale invocate de acestea si de documentele existente la dosarul cauzei. Solutionarea plangerii prealabile se face in limitele sesizarii.
Pentru lamurirea cauzei organul de solutionare competent poate solicita directiilor de specialitate din cadru Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si Ministerului Finantelor Publice puncte de vedere.
Prin solutionarea plangerii prealabile nu se poate crea o situatie mai grea contestatorului in propria cale de atac.
Exceptii de procedura
Organul de solutionare competent se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond, iar cand se constata ca acestea sunt intemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.
Exceptiile de procedura pot fi urmatoarele: nerespectarea termenului de depunere a contestatiei, lipsa calitatii procesuale, lipsa capacitatii, lipsa unui interes legitim, contestarea altor sume si masuri decat cele care au facut obiectul actului atacat.
Exceptiile de fond in procedura de solutionare a plangerilor prealabile pot fi urmatoarele: necompetenta organului care a incheiat actul contestat, prescriptia, autoritatea de lucru judecat etc.
Pentru exceptiile de procedura si exceptiile de fond, plangerea prealabila poate fi respinsa ca:
a) tardiva, in situatia in care aceasta a fost depusa peste termenul prevazut de lege;
b) fiind depusa de o persoana lipsita de calitatea de a contesta, in situatia in care aceasta este formulata de o persoana fizica sau juridica lipsita de calitate procesuala;
c) fiind depusa de o persoana lipsita de capacitate de exercitiu, potrivit legii;
d) lipsita de interes, in situatia in care contestatorul nu demonstreaza ca a fost lezat in dreptul sau interesul sau legitim;
e) prematur formulata, in situatia in care masurile sau sumele contestate nu sunt stabilite cu titlu definitiv in sarcina acestuia.
Organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivata, solutionarea cauzei atunci cand organul care a efectuat controlul financiar a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa.
La solutionarea plangerii prealabile, organul de solutionare competent se va pronunta si in raport cu motivarea rezolutiilor organelor de urmarire penala/hotararilor instantelor judecatoresti, precum si a expertizelor efectuate in cauza, in masura in care le detine.
Prin decizie, plangerea prealabila va putea fi admisa in totalitate sau in parte ori respinsa.In cazul admiterii plangerii prealabile se decide, dupa caz, anularea totala sau partiala a actului atacat.
Prin decizie se poate desfiinta total sau partial actul atacat, situatie in care urmeaza sa se incheie un nou procesverbal de control financiar care va avea in vedere strict considerentele deciziei de solutionare.
Plangerea prealabila poate fi respinsa ca:
a) neintemeiata, in situatia in care argumentele de fapt si de drept prezentate in sustinerea plangerii nu sunt de natura sa modifice constatarile din actul atacat;
b) nemotivata, in situatia in care contestatorul nu prezinta argumente de fapt si de drept in sustinerea plangerii prealabile sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse solutionarii;
c) fiind fara obiect, in situatia in care sumele si masurile contestate nu au fost stabilite prin procesul-verbal de control financiar atacat sau daca prin reluarea procedurii administrative luandu-se act de solutia pronuntata de instanta penala, se constata ca cererea ramane lipsita de obiect.
Aceste solutii nu sunt prevazute limitativ. In cazul in care plangerea prealabila poarta o denumire gresita, insa cuprinde elementele prevazute de actul normativ, organul de solutionare competent va proceda la solutionarea acesteia Decizia privind solutionarea plangerii prealabile se comunica contestatorului in conditiile art. 44 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Decizia emisa in solutionarea plangerii prealabile poate fi atacata de catre contestator, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.
avocatnet.ro
