Unirea Principatelor Romane de la 24 ianuarie 1859 este considerata a fi primul pas important pe calea infaptuirii statului national unitar roman. Dupa ce la 5/17 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales in unanimitate domn al Moldovei, la 24 ianuarie/5 februarie, este ales si domn al Munteniei.

Alegerile pentru Adunarea Electiva a Tarii Romanesti s-au desfasurat, conform prevederilor Conventiei de la Paris din 1858, intre 8/20 si 12/24 ianuarie 1859. Partida Nationala n-a reusit sa obtina majoritatea mandatelor, in acest context, liderii Partidei Nationale si, in special liberalii-radicali, elementul cel mai dinamic al coalitiei, si-au dat seama ca singura cale de izbanda este apelul la masele populare.

Au fost mobilizati bucurestenii, au fost chemati taranii din preajma Capitalei. Lucrarile Adunarii Elective s-au deschis in ziua de 22 ianuarie (3 febr., stil nou) intr-o atmosfera incendiara. Cladirea din Dealul Mitropoliei era inconjurata de mii de oameni. In noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei Nationale s-au reunit la hotelul Concordia din Bucuresti unde, pentru prima oara, s-a formulat cu voce tare ceea ce pana acum fusese doar o nazuinta: alegerea lui Cuza ca domn al ambelor Principate. In dimineata de 24 ianuarie, la ora 11,00, cand lucrarile Adunarii s-au reluat, Vasile Boerescu a cerut o sedinta secreta in cadrul careia a precizat: "A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezinta acest principiu. Aceasta persoana este Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei! Sa ne unim asupra acestui nume si posteritatea ne va binecuvanta, tara ne va intinde mainile si constiinta noastra va fi impacata ca ne-am implinit... o dorinta sfanta".

Deputatii au jurat ca vor vota in unanimitate pe domnul Moldovei. Reveniti in sala de sedinte au trecut la vot. Toate cele 64 de buletine purtau numele lui Cuza, unele avand si urari adresate domnitorului: "spre marirea patriei", "spre fericirea romanilor".

Dupa citirea voturilor, Alexandru loan Cuza a fost proclamat domn al Principatelor Unite. Imediat rezultatul a fost adus la cunostinta multimii de pe Dealul Mitropoliei. Ziarul Romanul din 27 ianuarie (8 febr., stil nou) consemneaza: "... Nu se auzeau in toata capitala decat cele mai vii demonstratii de bucurie...singurul spectacol care se vedea pe toate ulitele, pe la toate raspantiile, pe toate locurile publice ale Bucurestilor. Fratii nostri tarani... strigau acum cu toata puterea energica a sufletelor lor: Sa traiasca Cuza! Sa traiasca Domnul nostru! Se aruncau unii in bratele altora, fara deosebire de conditii, ca cum toti, in general, ar fi scapat de jugul cel mai apasator".

Unirea era un deziderat formulat inca de la 1848 cand, la Brasov, la 12/24 mai, se elabora programul-legamant: "Printipiile noastre pentru reformarea patriei", ce cuprindea, intr-o formula sintetica, cele doua obiective fundamentale romanesti: "Unirea Moldovei si Tarii Romanesti intr-un singur stat neatarnat romanesc". In acelasi timp, domnia lui Alexandru Ioan Cuza, desi scurta (1859-1866), a fost perioada de maxima dezvoltare a Romaniei moderne. Prin recunoasterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al Romaniei si al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constitutii romanesti, reforma electorala, secularizarea averilor manastiresti, reforma agrara, a invatamantului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltarii moderne a Romaniei.

Plenul Senatului a aprobat, in sedinta din 23 noiembrie, o propunere legislativa prin care ziua de 24 ianuarie, Ziua Unirii Principatelor Romane, devine zi de sarbatoare legala. In favoarea propunerii legislative, initiata de senatori si deputati din toate grupurile parlamentare, au votat 87 de senatori, sase senatori au votat impotriva, iar sase s-au abtinut de la vot. Guvernul nu a sustinut propunerea legislativa. Senatul este prima Camera sesizata in acest caz, iar legea este organica, decizia finala apartinand Camerei Deputatilor.