Este din Roman. A plecat din Å£ară din cauza banilor. "Că să înÅ£elegeÅ£i situaÅ£ia financiară prin care treceam, pot să va spun că cel puÅ£in 75% din veniturile noastre se duceau pe mâncare - pentru mine, sotie ÅŸi cei doi copii- povesteÅŸte Cătălin Frandes într-un interviu pentru Ziarul Românesc.
SoÅ£ia lui lucra ca profesoară de romană iar el, ca asistent medical. "Salariile nu ne ajungeau, aveam datorii la bănci, ce puteai cumpăra azi cu 5 lei, mâine era 10 lei. Am spus că cel puÅ£in 75% din venituri se duceau pe mâncare că să înÅ£elegeÅ£i că pentru întreÅ£inere de exemplu nu rămânea mai nimic. Mergeam pe minus în fiecare lună".
De aceea, în 2002, Cătălin Frandes a decis, împreună cu un grup de colegi, toÅ£i asistenÅ£i medicali, să plece în Italia. În timp ce aÅŸtepta documentele, a văzut un anunÅ£ cu o ofertă de munca în UK.
"Mi se ofereau £11.500 pe an, lucru care pentru mine era enorm. Am sunat la numărul de telefon, oamenii de acolo au decis că nivelul meu de engleză este satisfăcător ÅŸi am fost chemaÅ£i la BraÅŸov, la un interviu cu angajatorul britanic. A trebuit să mă împrumut din nou, pentru că noi practic nu aveam nici un ban".
A urmat toate procedurile, a trecut interviul, iar în noiembrie 2003 a ajuns în Anglia.
"Nu ieÅŸisem niciodată din Å£ară ÅŸi mi se părea că trăiesc un vis. Am plecat cu alÅ£i 16 români ÅŸi ne-au dus la un hotel unde am făcut o săptămână de training. Eu am doi copii, Ioana ÅŸi Andrei. De când i-am luat de la maternitate m-am ocupat de ei, iar asta era cea mai lungă perioadă de când nu i-am văzut".
După săptămână de training, a găsit un telefon public ÅŸi a sunat acasă. "Mi-a răspuns fetiÅ£a mea Ioana ÅŸi mi-a spus - "Tată, dacă promitem că suntem cuminÅ£i, te întorci acasă"? Am izbucnit în plâns ÅŸi îmi dau lacrimile ÅŸi acum, când îmi amintesc".
Ulterior, românul ÅŸi-a reîntregit familia în Anglia. SoÅ£ia lui ÅŸi-a găsit un loc de muncă în aceeaÅŸi clinică. Nu s-ar mai întoarce în România: "În Anglia nu strâng bani, nu pot să zic că am bani. În Anglia am un serviciu. Cu ajutorul acestui serviciu îmi fac familia fericită, mâncăm ce vrem, bem ce ne permitem, mergem în vacanÅ£e, nu strâng nici măcar bani pentru zile negre. Nu mai cred în aceste "zile negre", pentru că avem asigurări de sănătate, nu trebuie să strângem bani să dăm la medici, iar dacă rămânem vreodată fără serviciu, sunt convins că ne vom descurca să găsim altul".
Iată ce crede despre cei care strâng bani în România: "În `89, soacra mea avea strânÅŸi vreo 75.000 de lei. S-au devalorizat, a ajuns să cumpere cu ei prosoape pentru înmormântare. După 20 de ani, soacra mea trăieÅŸte, e sănătoasă, iar prosoapele s-au "deteriorat". Nu vreau să fac aceeaÅŸi greÅŸeală".
România e Å£ara în care s-a născut, dar vrea să o vadă de acum încolo "doar ca turist".
"Nu mă deranjează oamenii în general, ci autorităţile. De fiecare dată când am mers în România am păţit câte ceva. Ba un vameÅŸ cu chef exagerat de muncă, ba un poliÅ£ist care avea o problemă cu maÅŸinile cu volan pe dreapta".
Dacă ar avea ocazia să le transmită ceva românilor rămaÅŸi în Å£ară, mesajul ar fi:
"Celor din România, în actualul context politic ÅŸi economic, le-aÅŸ spune două vorbe: FugiÅ£i fraÅ£ilor!".
Integral pe ziarulromanesc.net
