Preotul a scris despre spectacolul Teatrului Național din București, exprimându-și public ”dezaprobarea și refuzul de a valida transformarea actului artistic într-un act blasfemator la adresa celor sfinte”.
Ioan Emanuil Cojocariu este preot în Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” Bucecea și, totodată, președinte voluntar la Asociația „Tineretul Ortodox Român” - Filiala Bucecea.
Redăm integral postarea publică a preotului Cojocariu:
”Cu inimă întristată, dar conștiință trează în Hristos, condamn cu demnitate, mâhnire și fermitate piesa „Prorocul Ilie”, „jucată” recent pe scena Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București – capitala României.
Nu pot rămâne tăcut în fața acestei batjocuri, căci tăcerea în fața hulirii lui Dumnezeu nu este virtute, ci complicitate și păcat.
Îmi exprim public dezaprobarea și refuzul de a valida transformarea actului artistic într-un act blasfemator la adresa celor sfinte, a Ortodoxiei și a poporului român creștin-ortodox.
Am observat limpede că, în Sfintele Posturi și în preajma Sărbătorilor Sfinte, diavolul își face lucrarea în mod cât mai vizibil, pe față, iar unii pseudo-creștini ortodocși privesc, tac, ascultă, aplaudă, validează și, mai grav, „avizează oficial” prin „semnătură și ștampilă”.
Privind câteva secvențe din această piesă „întunecată” și „demonică”, mi-am adus aminte că și în comunitățile noastre, mai mici sau mai mari, se ,,promovează", „validează” și „avizează” asemenea „acte artistice” sau „tradiții” de Anul Nou sau în alte perioade...
Să nu ne „jucăm” cu Sfânta Mânie a lui Dumnezeu,
„căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea și peste toată nedreptatea oamenilor care țin nedreptatea drept adevăr.”
(Romani 1,18)
A fi tolerant nu înseamnă să accepți, prin tăcere, „legi” și aplauze, batjocorirea lui Hristos, a Maicii Domnului, a Sfintei Cruci, a Sfinților, a Sfintei Biserici, a sfintelor obiecte de cult sau a sfintelor veșminte. Aici, tăcerea nu este o virtute!
Părintele mărturisitor Iustin Pârvu spunea:
„Cei care profanează cele sfinte nu fac artă, ci slujesc întunericului. Biserica nu e un loc de joacă, iar credința nu e o poveste de batjocorit.”
Iartă-i, Doamne, că... „ei” știu exact ce fac! Provoacă, dezbină și se răzbună...
Vă rog din suflet să nu mă judecați pentru „că judec” și să fiți toleranți cu mine, nevrednicul, pentru că „nu tolerez” asemenea acte întunecate, josnice și demonice.
Pace vouă, cititorilor!”