Astăzi, copii şi părinţi ne predau lecţia iubirii, a compasiunii, a generozităţii. Şi pentru asta nu este nevoie să fim nici bogaţi, nici puternici, nici măcar neapărat adulţi. Trebuie doar să ne dezvoltăm capacitatea de a empatiza şi, cel mai important, să ţinem braţele deschise. Apoi vor veni şi gesturile mici: dacă vom dărui măcar 1% din cât risipim zilnic pe micile plăceri ale vieţii vom simţi cu adevărat bucuria de a trăi! Şi nu sunt cuvinte mari. Asta mărturisesc, în timp ce lacrimile ce colindă privirile, cei mai mulţi dintre oamenii care au avut răbdarea şi bunătatea de a face un pas către copiii cu autism.
MAGIA iubirii de oameni!
"La MAGIE înainte!" au spus părinţii şi copiii deopotrivă, iar sâmbătă, la Asociaţia Părinţilor Copiilor cu Autism din Botoşani, s-a făcut de sărbătoare! O sărbătoare a prieteniei, a bunăvoinţei şi a puterii de a dărui.
Invitaţi, prieteni de suflet, oaspeţi surpriză au venit de la prima oră a dimineţii să cumpere din produsele lucrate de micii artişti ai asociaţiei, dar şi pentru a petrece o fărâmă de timp în preajma copiilor.
S-au făcut fotografii, s-au schimbat bucurii, s-au împărtăşit experienţe. Dans printre baloane albastre, mici partide ad-hoc de fotbal, fluturaşi-buclucaşi pe mânuţele cleor mici, sclipiri de uimire în privirile celor mari. Politicieni, parlamentari, oficialităţi, directori de instituţii s-au amestecat în gloata gălăgioasă, alături de oamenii simpli veniţi să fie parte din fericita sărbătoare. Au cumpărat produse, s-au minunat de fiecare obiect la care micuţii au muncit.
Desigur, în spatele fiecărei sărbători stau mii de griji, sute de proiecte, alte zeci de planuri. Fiecare zi pentru un copil cu autism înseamnă lupta pentru a câştiga o zi normală în viitor.
"Iniţiativa a pornit din vară, din iunie, ea s-a concretizat în august, şi a venit de la voluntara noastră care a dorit să fie alături de copiii cu autism, Elena Lorena Matei. Această reuşită ne-am gândit să o aducem şi publicului, invitaţilor, voluntarilor, prietenilor nostri, pentru că vrem să împărtăşim nu doar neşansa noastră, ci şi micii paşi prin tot ceea ce facem noi", a spus Gabriela Petrea, preşedinta Asociaţiei Copiilor Părinţilor cu Autism din Botoşani.
Mai mult, dorinţa de a reuşi, motivaţia şi bucuria le-a fost atât de mare, încât alţi oameni s-au alăturat, voluntari din ţară sau din străinătate au anunţat că vor crea şi ei obiecte pe care le vor valoriza în contul Asociaţiei de la Botoşani.
"Copilul va creşte şi va trebui să se izbească de fiecare problemă în parte a societăţii"
Terapia copilului cu autism presupune costuri foarte mari. Şi asta pentru că tratamentul este continuu, zilnic şi individual, adaptat fiecărui copil în parte.
"Noi ne dezvoltăm din donaţii, sponsorizări, proiecte. E nevoie de foarte multă terapie. Terapia trebuie făcută precoce, imediat după ce se află diagnosticul. Între 1 şi 6 ani trebuie urmărit un program de terapie individualizat, pe fiecare copil, după nevoia lui, după problematica lui. Ar trebui minimum două ore zilnic pentru fiecare copil. În Asociaţie sunt 45 de copii în momentul de faţă. Pe lângă terapie individualizată, care înseamnă nişte costuri, trebuie îmbinată cu multe alte activităţi. Copilul din mediul interior va merge în mediul exterior, va creşte şi va trebui să se izbească de fiecare problemă în parte a societăţii, de fiecare element al naturii, de persoane, de fiecare obstacol. E nevoie de activităţi cât mai diverse, de ieşiri în aer liber, de activităţi sportive, creative, tabere pe model terapeutic. Şi nu doar copiii, ci şi părinţii lor, prin grupuri de suport, implicarea lor în aceste activităţi. Asta presupune costuri măreţe, pe fiecare copil în parte costul pe terapie ajunge la 1000 de euro lunar. Înmulţit cu 45 de copii, vă daţi seama de costuri rezultă", ne spune Gabriela Petrea, ea însăşi mama unui copil cu autism şi a altuia diagnosticat la scurt timp după naştere cu paralizie cerebrală.
Fiecare copil are şansa lui de recuperare, un potential de nivel maxim, spune preşedinta Asociaţiei Părinţilor Copiilor cu Autism. "Dacă ar fi şi un potential de dezvoltare de 10 la sută, noi vrem să îl fructificăm".
Şi nu doar copiii sunt importanţi, ci şi părinţii. Adulţi sănătoşi, dar copleşiţi de statutul de părinte al unui copil cu nevoi speciale, doborâţi deseori de responsabilităţi şi obosiţi de grijile zilelor şi nopţilor de suferinţă. "Şi părinţii au nevoie de sprijin. Pentru că un părinte pozitiv, sănătos în gândire, sufleteşte pregătit pentru orice obstacol, îşi poate ajuta foarte mult propriul copil. Eu îl consider cel mai bun terapeut, pentru că părintele este pârghia dintre fiecare terapeut, specialist, educator în parte. Dacă acea punte de legătură dintre toţi specialiştii nu e o pârghie sănătoasă cred că şansele copilului se reduc foarte mult", încheie Gabriela Petrea, preşedinta APCA Botoşani.
Ai un copil sănătos? Iată mesajul unei mame cu două fetiţe diagnosticate cu autism!
Ana Maria Prisacariu este cadru didactic la Şcoala Drăguşeni, judeţul Botoşani. Mamă a două fetiţe gemene, în vârstă de 8 ani, diagnosticate cu autism.
"Am venit să susţinem iniţiativa Asociaţiei Părinţilor Copiilor cu Autism de a aduna fonduri pentru continuarea terapiei gratuite, foarte importantă pentru recuparerea copiilor cu autism", spune Ana Maria Prisăcaru, mama fetiţelor apreciind că, de când face parte din Asociaţie, a simţit sprijinul şi susţinerea multor oameni.
"Sunt mama unor fete speciale, diagnosticate cu autism din anul 2012. Am intrat în această asociaţie acum un an. De atunci s-au întâmplat foarte multe lucruri bune, am beneficiat de terapie gratuită, de specialişti foarte bine pregătiţi, care ne-au ajutat în foarte multe probleme, am beneficiat de tabere gratuite, s-au făcut lucruri minunate. Bineînţeles, în mare parte cu banii donaţi de oamenii inimoşi. Le mulţumim pe această cale celor care s-au implicat şi au făcut efortul acesta. Ne dorim ca aceste lucruri minunate să se repete pe viitor. Să existe o continuitate în terapia acestor copii, pentru că atâta timp cât se investeşte în terapie se investeşte în viitor. Căci aceşti copii pot fi recuperaţi, într-o măsură mai mică sau mai mare, depinde cât de mult sunt afectaţi. Un copil recuperat înseamnă că va fi un copil independent, care nu va trebui să fie asistat", mărturiseşte mama celor două fetiţe.
Cum sunt priviţi copiii cu autism?
"Oamenii îi privesc diferit pe aceşti copii, mulţi nu ştiu cum să reacţioneze. De aceea este nevoie de o campanie la nivel national de informare a populaţiei. Foarte mulţi oameni au impresia că acest sindrom este molipsitor. Foarte puţini ştiu că aceşti copii au un altfel de mod de înţelegere a lumii din jur. Faptul că ei se manifestă agresiv nu înseamnă că au o agresivitate înnăscută, ci că nu ştiu cum să reacţioneze la mediu şi nu înţeleg mediul în care trăiesc. De aceea este nevoie să existe informare. Oamenii trebuie să fie învăţaţi să reacţioneze într-un mod concret şi corect", spune Ana Maria Prisacaru.
Ce simte o mamă a unui copil cu autism privirile din jur? Cum ar trebui să ne creştem copiii şi cât de important este să conştientizăm că sănătatea nu este un merit, ci o binecuvântare?
"Mamelor care au copii sănătoşi le doresc să nu trăiască niciodată această experienţă! Este o experienţă dureroasă, te face foarte vulnerabil. Le sfătuiesc să se bucure de tot ceea ce le-a dat Dumnezeu, pentru că este o mare binecuvântare să ai un copil sănătos. Bineînţeles, mereu mă gândesc la cei care o duc ai greu ca mine, care se confruntă cu probleme mult mai grave, şi îi am drept model, asta mă face să merg înainte. Le doresc să se bucure de copii în adevăratul sens al cuvântului, să renunţe la aceste ambiţii personale, să nu îşi transforme copiii în ceea ce nu au realizat ei ca părinţi. Trebuie lucrat foarte mult la compasiune. Să înţelegem că fiecare dintre noi este diferit, că nimeni nu ne garantează că vom fi sănătoşi şi integri până la sfârşit. Trebuie să încercăm, pe cât putem, să ajutăm atât cât putem. Este nevoie de gesturi mici, care pot fi măreţe! Poţi ajuta cu un sfat, cu o vorbă, cu o atitudine potrivită. Aceste fapte mici construiesc ceva măreţ!", transmite Ana Maria Prisacaru.
Mamă, dascăl, un om pentru care viaţa înseamnă luptă de fiecare zi.
Un gând, o mână întinsă, o atitudine. Un gest concret într-o zi, renunţarea la o felie de pâine sau la câteva ţigări şi o ceaşcă de cafea în plus înseamnă mai mult decât ne putem imagina. Înseamnă să dăruieşti o zi din viitorul unui copil cu autism. Un cost atât de mic, un dar atât de mare!
