Sub pretextul promovării egalităţii femeilor cu bărbaţii, comunista portugheză Iñes Christina Zuber, autoarea documentului propune o societate terifiantă, în care statul va deveni atotputernic şi va avea dreptul să-şi bage nasul peste tot: în căminul tău, în patul tău, în educaţia copilului tău, în firma ta. O societate totalitară, în care individul, iniţiativele şi libertăţile lui sunt strivite de dogmele corectitudinii politice.

Bunăoară, Raportul Zuber cere ca ideologia genului să fie predată obligatoriu în şcolile Uniunii Europene, chiar şi peste voinţa părinţilor. Adică micuţilor li se va băga prin programa şcolară în cap că ei nu sunt băieţei sau fetiţe doar pentru că aşa s-au născut, pentru că aşa le-au spus acasă mami şi tati, pentru că au fost botezaţi Wilhelm ori Louise, sau pentru că au "cocoşel" şi "păsărică". Toate astea (inclusiv organele genitale) sunt prejudecăţi! Ideologia genului ne învaţă că bărbat sau femeie nu te naşti, ci devii. În funcţie de evenimentele din viaţa ta, de factorii din jurul tău care te influenţează, de aspiraţii…

Interesant este că, potrivit dogmelor corectitudinii politice, nu există o vârstă a alegerii genului, nici un număr limitat de alegeri. Astfel, la 14 ani, ca un puşti emancipat ce eşti, ai dreptul să le baţi cu pumnul în masă părinţilor disperaţi şi să le ţipi că te-ai săturat să fii băiat, că te-ai îndrăgostit de Pascal dintr-a XII-a şi că de-acum alegi genul feminin. Apoi, spre maturitate, îţi poţi da seama că te-ai grăbit şi că simţi un impuls teribil să revii la bunul, vechiul tău gen, de pe vremea când băteai mingea. Pentru ca la bătrâneţe, cu mintea de pe urmă, să optezi echilibrat pentru genul neutru. Adică să devii bisexual, transsexual sau intersexual. Nu vă miraţi, toate acestea sunt noţiuni din nomenclatorul noului val al marxismului occidental.

Vorbeam adineaori de părinţii disperaţi: ei bine, Raportul Zuber atrage serios atenţia asupra rolului distructiv al Familiei Tradiţionale. Ea este cel mai mare vinovat de starea de asuprire a femeii în societatea contemporană. Mai ales din cauza familiei, a grijii pe care trebuie să o aibă de bărbat şi de copii, femeia modernă nu se poate realiza. De aceea, documentul comunistei portugheze consideră că trebuie sprijinite orice măsuri care lovesc în propăşirea Familiei clasice: avortul neîngrădit şi finanţat din bani publici, încurajarea mamelor singure prin ajutoare generoase, liberalizarea căsătoriilor gay etc.

Pentru împlinirea Femeii secolului XXI şi în câmpul muncii, Raportul Zuber solicită implementarea "cotelor de gen" în instituţiile statului, dar, atenţie!, şi în întreprinderile particulare. Asta înseamnă că un anumit procent dintre angajaţi trebuie să fie obligatoriu rezervat femeilor. Sau, mă rog, tovarăşelor noastre de viaţă de gen feminin.

Zuber loveşte la rădăcina însăşi a Capitalismului: egalitatea de şanse bazată pe competenţe, merite sau talent, indiferent de sex devine o vorbă goală. E foarte probabil că se va ajunge la concursuri separate de angajare pentru bărbaţi şi femei. Mai grav, însuşi criteriul eficienţei pe o piaţă liberă, concurenţială, este ameninţat, prin angajările ideologice. Femeia însăşi devine astfel o cifră, o chestiune abstractă, o unealtă ideologică.

Cel mai sinistru este că Raportul Zuber nu a întâmpinat o opoziţie serioasă din partea Dreptei europene (sau cea care se intitulează astfel): rezoluţia alternativă propusă de PPE nici măcar nu îşi propune să o combată pe Zuber. Ci încearcă doar să o cosmetizeze. Aşa se face că Popularii, păstrând neatinse toate aberaţiile de mai sus, îşi creează propriul monstru: conceptul de Democraţie Paritară. O democraţie “corectată, alterată prin Ingineria Socială a corectitudinii politice. "Numerus Clausus" este scos din tenebrele istoriei.

Adrian Patrusca