Societatile care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei se vad adesea nevoite sa caute diverse surse de finantare, in special atunci cand firma este la inceput de drum si are nevoie de sustinere pentru a putea continua.
Astfel, una dintre cele mai obisnuite metode folosite in cadrul societatilor pentru finantarea activitatilor lor este contractarea de imprumuturi de la asociati/actionari.
Legislatia in vigoare nu interzice acordarea unor astfel de imprumuturi, iar Madalina Neagu, Partener la casa de avocatura Schoenherr si Asociatii, ne-a explicat ca activitatea de creditare este reglementata, in principiu, de legi speciale si de Banca Nationala a Romaniei (BNR).
Mai precis, activitatea prin care se acorda imprumuturi nu poate fi desfasurata cu titlu profesional decat de institutiile de credit, institutiile financiare si institutiile financiare nebancare.
Cu toate acestea, persoanele fizice si juridice pot acorda imprumuturi in baza Codului Civil, atata timp cat creditarea nu este una profesionala. Acest tip de imprumut nu se supune reglementarilor financiar-bancare.
Contractul de imprumut, cea mai uzuala metoda de acordare a banilor catre societate
In majoritatea cazurilor, imprumuturile acordate societatii de catre asociat sunt date in baza unui contract de imprumut.
“E recomandabil ca un astfel de contract de imprumut sa fie scris, pentru a putea justifica provenienta sumelor primite si pentru a fi folosit ulterior in alte operatiuni, cum ar fi stingerea creantei cu actiuni ale societatii. Imprumutul, insa, este un contract real, care produce efecte de la momentul remiterii bunului contractat. Astfel, daca suma de bani nu e transferata efectiv, validitatea contractului va fi contestata, chiar daca e vorba de un document scris, a explicat Madalina Neagu.
Specialistul de la casa de avocatura Shoenherr atrage atentia asupra altor doua aspecte care sunt de o importanta deosebita in ceea ce priveste contractul de imprumut: obiectul contractului si termenul de rambursare al imprumutului.
Imprumutul poate fi restituit cu dobanda
In momentul incheierii unui contract de imprumut, in obiectul acestuia va fi stabilit daca suma imprumutata va fi rambursata cu dobanda sau nu.
“Un contract de imprumut este oneros de obicei, in sensul ca fiecare dintre parti urmareste un avantaj in schimbul obligatiilor asumate. Dar in raporturile dintre societate si asociat prevederile pot fi diferite. Daca imprumutul e dat cu dobanda, partile vor stabili sumele platite in plus la rambursarea imprumutului si penalizarile in cazul intarzierii la plata. Aceste sume trebuie mentionate in scris in contract, altfel nu vor fi valabile. Ambele tipuri de dobanda, remuneratorie , respectiv, penalizatoare, sunt reglementate prin Ordonanta 13 din 2011 (Ordonanta Guvernului nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar – n.r.)", ne-a declarat Madalina Neagu.
Avocatul de la Shoenherr a continuat si a explicat ca, pe langa dobanda calculata asupra sumei imprumutate, partile pot stabili ca dobanzile sa fie capitalizate si astfel sa produca alte dobanzi, insa numai in anumite conditii:
-dobanzile capitalizate vor fi produse dupa scadenta dobanzilor la suma imprumutata si doar pentru dobanzile la suma imprumutata datorate pe cel putin un an;
-o conventie va trebui incheiata in mod special in acest sens. Citeste mai departe, pe avocatnet.ro!
