Prima imagine care detaliază şi acum impresia mea de ansamblu asupra oraşului e cerul acoperit de nori grei, care ne picurau bagajele, blocurile mici, băltoacele şi pisica moartă, întinsă nonşalant pe şosea. Nici când am plecat din Botoşani nu am avut parte de o vreme frumoasă. E ciudat însă că, deşi neprimitor, Botoşaniul e un oraş la care m-aş întoarce.
Arhitectura istorică separă câteva clădiri precum liceul Laurian şi Muzeul de pe "pietonal" de dominaţia civilizaţiei constând în blocuri cu maximum 4 etaje şi cele 2-3 clădiri impozante din centrul oraşului. Printre bizareriile oraşului este această cruce imensă plasată în mijlocul şoselei, care mi-a adus aminte de versurile lui Dragonu din "Tetha": manca-v-aş **** voastră a început viitoru’, 2012.
Economic vorbind, Botoşaniul este un oraş trist, doar că lipsa mallurilor şi băuturile ieftine te îndeamnă la un refugiu permanent de civilizaţia sufocantă şi mândră a Bucureştiului. Botoşaniul e un mix între rustic şi modern, aşa că încă poţi bea apă de la fântână în mijlocul oraşului, poţi admira colinele tomnatice de la balconul blocului şi în acelaşi timp să te bucuri de avantajele evoluţiei tehno: wi-fi, cluburi şi maşini "bengoase".
Parcurile sunt pline de figura lui Eminescu care ascunde romantismul tinerilor de 14 ani. Un lac mic, amenajat, unde te poţi plimba cu hidrobicicleta pentru câţiva lei ora, prezintă probabil cel mai important spectacol al zilei pentru pensionarii şi puştii care vor vată pe băţ. Dar să nu uit de Nicolae Iorga a cărui fantomă parcă a părăsit de tot oraşul, retrăgându-se nu lângă nuferii din Ipoteşti, ai lui Mihai Eminescu, ci lângă oraşul lui Caragiale.
Dacă nu l-ar fi dat de gol tramvaiul, Botoşaniul ar fi un oraş de promenadă. Încerc acum să-mi dau seama unde muncesc locuitorii, în afară de taximetrişti, căci toate frabricile din zona industrială par a fi părăsite. Numeroasele zone verzi şi intersecţiile unde îţi iau ochii panseluţele multicolore te fac să îndrăgeşti Botoşaniul. Situat pe un deal, multe dintre străzile sale se află în pantă, astfel ai impresia că te afli într-un film american, iar pe străzi rulează daciile 1300.
Din păcate am făcut puţine poze în Botoşani. Pe lângă unele dintre locurile pe care le-am amintit deja, trebuie să spun că shake-ul pe care l-am băut La Deea e doar 5 lei şi că dupa acesta a urmat Summer cu fructe de pădure, tot 5 lei. Platoul cu mâncare format din piept de pui cu susan, cartofi pai cu caşcaval, salată de varză şi pâine a costat doar 13 lei.
(Elena Pelmus este absolventa a Facultatii de Comunicare şi Relaţii Publice, masteranda la specializarea Modele de Comunicare şi Relaţii Publice, membra a Asociaţiei "Bucureştiul meu drag")
