Robert Turcescu la Nasul Tv:
Simt ca imi doresc sa fac meseria pentru care m-am pregatit in anii de facultate si in care am profesat 20 de ani.
Daca se vor gasi oameni sa ma judece, respect cu tarie acest drept al lor.
Acea eliberare a fost o bucurie pentru mine. Nu exista bucurie mai mare pentru un individ decat sa se simta impacat si eliberat.
A fost un soc pentru foarte multi, inclusiv din familia mea, dintre prietenii mei. Mi-am propus sa nu ii judec.
E adevarat ca dintr-o lista lunga de oameni care ma cautau, lista s-a mai imputinat.
Unii oameni au avut o atitudine de ura, de dispret fata de gestul meu, eu ii inteleg pe deplin.
Nu vreau sa ii judec pentru cum au reactionat.
Am incercat sa nu ma uit la televizor si sa nu deschid ziarele in acea perioada.
Oamenii din familie mi-au spus: noi suntem langa tine. Copilul meu, fiica mea de 14 ani, a reactinat minunat. Pentru ea nu sunt Robert Turcescu de la televizor, sunt tatal ei.
Marturisesc ca in primele ore dupa acest episod am mers pe strada cu capul plecat. Am intalnit oameni care mi-au spus: capul sus!
S-a spus despre mine ca am fost santajat, ca mi s-a aratat pisica. Nu a existat un asffel de moment. Nu a venit nimeni sa imi arate niste documente si sa imi spuna "daca nu faci asta, uite ce se intampla". A fost un moment in care am simtit, mi s-a aratat ca am gresit, am spus: Robert, trebuie sa pui randuiala in viata ta!
Nu am discutat cu nimeni inainte, nici macar cu, pe atunci, viitoarea mea sotie. I-am spus ca ma duc in alta camera pentru ca am ceva de scris pe blog.
Am gasit taria interioara sa ies si sa spun acest lucru.
In astfel de momente de criza pe care le traverseaza orice individ, singurii care decid in cele din urma suntem noi, fata in fata cu noi.
Ce voi face cu viata mea mai departe e o suma de incercari, lucrurile nu se termina cu o spovedanie. Sper cu tarie sa fi invatat din aceasta lectie de viata extrem de importanta.
