Otrăveşte lumea prin pieţe cu lapte, brânză şi alte chestii produse în ograda lui insalubră. Îşi face singur ţuică la cazan, peste limita de consum propriu calculată de stat, şi mai dă şi cunoscuţilor, furând bugetul pentru că nu plăteşte accize. Este cel mai al dracului evazionist cu pământul lui de pe urma căruia, dacă îl lucrează, sigur face profit fără a plăti impozit, iar dacă nu-l lucrează privează naţia de roadele lui şi subminează dreptul orăşenilor de a mânca mai ieftin. Stă cu fundul pe câteva petece de teren cu care a fost reîmproprietărit şi sabotează progresul patriei refuzând să se asocieze sau să îl vândă altora mai productivi. Dacă-l laşi de capul lui, murim cu toţii de foame sau intoxicaţi, ajunge tot pământul pârloagă sau vândut la străini, iar politicienii buni care administrează bugetul nu ar mai strânge destui bănuţi ca să ne umple apoi pe toţi de bine.

Un ţăran, ce să mai... Noroc că există autorităţi vigilente şi vizionare: bravi funcţionari din Bucureşti şi Bruxelles, care ştiu să-i taie ţăranului hârşit în rele proastele obiceiuri şi să redea societăţii progresul agricol pe care îl merită. Nici n-a început bine anul şi s-a mai repurtat o victorie a progresului: sute de mii de ţărani care vindeau până acum lapte în piaţă intră în ilegalitate dacă vor mai încerca să otrăvească astfel consumatorul. Ce contează că niciun cumpărător nu s-a plâns până acum de marfă? Şi consumatorul e la fel de ignorant, habar n- are ce-i face bine şi ce nu. Pentru asta există birocraţi europeni şi locali. Ei au stabilit că în fiecare mililitru de lapte nu ar trebui să existe mai mult de 400.000 de celule somatice şi 100.000 de germeni, iar pentru a îndeplini acest standard şi a fi certificat ţăranul ar trebui să cumpere tancuri speciale de răcire. Nu aveţi nişte mii de euro să vă luaţi tancuri, adio certificat şi, bineînţeles, adio piaţă!

Ce ştie ţăranul cu ce se mănâncă producţia de lapte? Nu mai poate fi lăsat de capul lui! Accesul în alte pieţe decât în localitatea unde produce i-a fost deja interzis pentru brânză. Nici să vândă ouă nu se mai califică orice deţinător de găini, chiar dacă le creşte mai sănătos decât marile ferme, iar la produse din carne îi stă în cale o listă uriaşă de autorizări şi avize pe bani grei.

Prototipul ţăranului inconştient, cu marfă murdară, nu e depăşit în priorităţile de acţiune ale politicienilor decât de imaginea de evazionist înrăit a acestuia. Se cere deci o ofensivă fiscală! Te poţi baza pe el să declare cinstit cât câştigă? Sigur că nu, e sămânţă rea! Nu poţi verifica, însă, nici cât vinde, că ar trebui pus câte un agent fiscal după fiecare mămăiţă evazionistă, aşa că stabileşti din oficiu, în birourile din Bucureşti, cam cât se produce şi se câştigă la fiecare cultură şi reţii un impozit fix pe un venit prezumat, chiar dacă nu are legătură cu realitatea. Dacă nici asta nu-i scoate din piaţă pe micii infractori cu sapă, pregăteşti impozite mai mari şi pe proprietate şi îi forţezi să vândă pămîntul. Dar nu-i mai laşi să facă de capul lor nici vânzarea. Îi obligi cu o lege să consulte toţi vecinii şi să dea înainte statului dreptul de a cumpăra, că, doamne fereşte, vin străinii aceia fără scrupule din UE, ne cumpără ţara şi se alege iar praful de agricultură.

OANA OSMAN,
redactor-șef CAPITAL

CITEȘTE ȘI: "Scoțianul care vrea la gară!"