Islanda este o ţară extrem de sigură, cu una dintre cele mai scăzute rate ale criminalităţii din lume. De-a lungul întregii sale istorii, poliţia islandeză a făcut doar o singură dată uz de arme de foc, fiind obligată, în decembrie 2013, să împuşte un bărbat bolnav psihic ce trăgea de la fereastra apartamentului său, scrie Capital.
Islanda este renumită în istorie prin faptul că nu are armată. Astfel, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost ocupată de forțele britanice pentru a preveni cucerirea ei de către Germania. Are o unitate de menținere a păcii formată din 30 de persoane, condusă de Ministerul Islandez de Relații Externe. Este desemnată în principal pentru operații de păstrare a păcii și a fost fondată în anii 1990 pentru a îmbunătăți statutul Islandei în cadrul NATO, căci suferea de lipsa unor forțe armate, suficiente pentru a suporta operațiunile pacifiste ale NATO. Din moment ce nu sunt o armată propriu-zisă, se spune că Islanda nu are armată. Cea mai mare componentă militară este paza de coastă (Territorial Waters Guard), care este similară, în structură și mod de operare, cu forțele marine ale multor alte țări. Include bărci de patrulare armate, nave de patrulare aproape de țărm, o navă științifică și o secțiune de aeronautică ce operează cu aeronave cu aripa fixă și cu un elicopter. Navele acestei forțe au intrat în luptă cu vasele de război ale Marinei Regale în timpul Războaielor Codului din anii 1950 și 1970.
Populaţia fiind foarte puţin numeroasă, oamenii se cunosc unii cu alţii. Ca urmare, locuinţele nu se încuie, iar masinile sunt lăsate în parcare cu cheile în contact. Folosirea cheilor este un gest de grosolonie. În toata ţara, plăţile se fac numai cu carduri. Nici măcar vânzătorii de ziar nu acceptă numerar.
