Profesorul Alfred Bulai, cunoscut drept unul dintre cei mai buni sociologi din România, se află în centrul unei anchete jurnalistice, în care 18 victime, din generații diferite, îl acuză de abuzuri ce ar fi avut loc de-a lungul a 30 de ani, potrivit site-ului Snoop.ro.
Victimele au prezentat înregistrării audio în care profesorul de sociologie le cerea să se dezbrace și încerca să le convingă să întrețină relații sexuale cu acesta. Rectorul SNSPA a cerut retragerea lui Alfred Bulai din funcția de director al Departamentului de Sociologie și suspendarea de la cursuri, în contextul acuzațiilor.
”Se știa. Și?”
După apariția dezvăluirilor, multe alte voci au confirmat acuzațiile aduse profesorului din București. Printre cei care l-au avut profesor se află și Andreea Molocea, o tânără originară din Botoșani, absolventă a SNSPA, stabilită de mulți ani în Praga. De asemenea, Andreea Molocea deține și un doctorat în Ştiinţe Politice, cu tema de cercetare "Mişcarea de femei în România (1990-2000)".
”În sfârșit. În sfârșit e public”, a scris Andreea Molocea, la câteva ore după apariția investigației Snoop.ro.
”Se știa. Și? A ști ca studentă te poate păzi, dacă ai cum să o faci. Eu am făcut-o. Dar nu toate studentele au privilegiul de a șerpui printre cursuri ca să scape de libidinoși și agresori când aceștia sunt profesori universitari”, scrie Andreea Molocea.
Redăm mai jos mesajul integral al tinerei care i-a fost studentă profesorului Alfred Bulai:
”L-am avut profesor pe Alfred Bulai, “Introducere in sociologie”, anul I de facultate, undeva prin 2005.
Aveam examen oral cu el, eram timidă, lipsită de încredere. Pe holuri, discuții. “Ai auzit cum e în practică?”. Se șușotea. Se știa. Inclusiv elevii de an I știu “bârfe” despre petrecerile de la socio din practica cu Bulai. Mai știam și că-i place să pună fetele în situații jenante la examene ca să se piardă și eventual să nu răspundă corect (în anul I abia venită din liceu eram fixată să dau “răspunsul corect”, era tot ce mă interesa, așa că acest fapt mă speria).
Rețin că era târziu, undeva spre 21 seara când am intrat în examen. Comparativ cu ce auzisem mi s-a părut blând cu mine, m-am bucurat că am scăpat ieftin cu ceva întrebare situațională în care trebuia să-mi imaginez “dacă aș fi o prostituată”. Și nu a trebuit să mă dezbrac. Anyway, la vremea aceea întrebările erau luate și ca un exercițiu de “întărire”, eu așa le-am luat; interesul meu a fost mereu să fiu bună la examen și să nu deraiez de la obiectiv. Și am reușit. Am râs după examen, pe aceleași holuri, că “uite ce m-a întrebat Bulai”.
Dar nu am uitat nici acum 19 ani mai târziu senzația de la acel examen. Ceva în ființa mea s-a activat că nu sunt în siguranță lângă un așa profesor. Call it intuition. Dar după aceea am evitat și nu m-am dus înspre sociologie cu toate că mi-a plăcut și cred că aș fi fost mai potrivită acolo decât la științe politice (dupa anul I puteai opta pol sci, socio sau RI).
Am evitat să iau opționale cu el mai apoi. Am evitat. Punct. M-am ciocnit cu el la un alt curs de comunicare politică, dar nu am amintiri de atunci, eram și prin anul 3 de acum.
Ca profesor la ore nu-mi amintesc deraieri, dar existau “glumițe”; a trecut și mult timp și nu aveam la acea oră noțiunea de hărțuire, nu știam de feminism și drepturile studenților. Eram o puștoaică cu mintea necoaptă și încercam doar să învăț bine și să fiu cuminte. Rețin că mi-a plăcut cursul din anul I. Totul era nou și mi-a plăcut materia. Așa cum mi-a plăcut și cursul lui Stănciugelu din primul an (ceva despre simbolism în politică).
Dar i-am evitat apoi.
Atât am știut să fac la ora aceea. Abia Simona-Maria Chirciu a făcut din hărțuire un subiect de doctorat. Asta după mine, o generație mai tânără. În anii aceia 2005+ “bârfa” între fete era tot ce știam să facem despre hărțuirile care existau. Că nu aveam alte cunoștințe sau unelte. Mă uit acum că ar fi stundete care, iată, fac petiții, sunt informate, se chinuie să pună hărțuirea pe agendă și tot e teribil de greu. Tot prin sistem “bârfă” dăm informația mai departe despre profi.
Doar că atunci când apar articole cu investigații “bârfa” poate fi în sfârșit numită hărțuire. Și în sfârșit iese din holurile universităților și devine o Realitate.
Finally. În sfârșit”.