Cu profesorul doctor Leon Zăgrean, şeful Catedrei de Fiziologie a Universităţii de Medicină şi Farmacie "Carol Davila", din Bucureşti, am găsit şi răspunsuri la întrebări, şi întrebări la unele răspunsuri. Până la urmă, în asta constau neuroştiinţele: cercetarea creierului, dincolo de structură – care lob al creierului se ocupă de care funcţie. Neuroştiinţele îmbină cunoaşterea anatomică a creierului cu înţelegerea unor concepte mai abstracte, la limita cu filozofia: gândirea, limbajul şi, desigur, conştiinţa.
De ce este atât de important, mai ales în ultimii ani, studiul creierului?
Prof. dr. Leon Zăgrean: În primul rând, consider că nivelul de procesare a informaţiei în creierul uman este cel mai complex din universul pe care-l cunoaştem. Capacitatea creierului de a procesa informaţiile este foarte importantă – prin procesare înţelegând recepţie, analiză, elaborare de noi aspecte ale informaţiei, elaborare de comenzi. Acest lucru este subliniat foarte bine de un proiect de cercetare al Royal Society, care leagă elaborarea legilor societăţii direct de capacitatea creierului de a cunoaşte esenţa realităţii. Cu alte cuvinte, legile pe care noi le formulăm derivă din cunoaşterea noastră. Şi atunci, dacă mergem cu un pas înapoi şi ne întrebăm ce anume determină capacitatea noastră de a cunoaşte, ajungem la semnificaţia creierului. Lucrurile se complică puţin.
Şi ce este cunoaşterea, până la urmă?
Cunoaşterea, pe lângă componenta ereditară, se dobândeşte în urma experienţei, educaţiei. Fiecare ne naştem cu un anumit bagaj de cunoştinţe, care, sigur, este rudimentar şi se referă în general la componenta de tip instinctual, reflex – hrană, orientare în mediu şi reproducere. Dar creierul, prin experienţa pe care o dobândeşte, îşi dezvoltă capacitatea de a interacţiona cu factorii din mediu, pentru a cunoaşte legile care stau la baza universului. De aproape 400 de ani, de când Descartes a susţinut că fiinţa umană este constituită din corp şi suflet, cunoaşterea a fost orientată, prin ştiinţa vremurilor, preponderent spre dimensiunea structurală a fizicului şi a biologicului, neglijându-se dimensiunea informaţional fenomenologică a sufletului. După Descartes au venit legile lui Newton, care au întărit componenta de maşină biologică a organismului uman. Apoi a venit Darwin cu principiile de tip adaptare-evoluţie şi care nu pot fi excluse din organizarea materiei vii pe pământ. Dar nu reprezintă totul.
"Trăim o realitate falsă"
Neuroştiinţele sunt un domeniu exploatat de diferite industrii în scopul de a-i vinde consumatorului exact ceea ce are nevoie într-o formă cât mai atractivă... Un exemplu este industria alimentară. E vorba despre un fel de manipulare?
Eu sunt oarecum pornit împotriva aspectului de business. Pentru că, mai ales în ultimul secol, lumea s-a îndreptat cu o viteză prea mare spre business, spre capacitatea de a produce şi de a obţine, indiferent ce. Termenul uzual pentru noţiunea despre care vorbiţi este neuromarketing, care a cucerit preocuparea oamenilor de afaceri. Sunt angajate sau antrenate şi diferite instituţii care se ocupă într-un mod mai superficial sau mai profund de cunoaşterea creierului, ca să dea o oarecare credibilitate. Pe această cale se studiază modul de acţiune a unor produse asupra reactivităţii creierului sau asupra fiinţei umane. Mai exact, cum să difuzezi informaţia. Şi bineînţeles că această informaţie este direcţionată ca finalitate nu spre interesul consumatorului şi nici spre interesul societăţii, ci spre interesul relativ redus ca număr al afaceriştilor.
"Ne tăiem rădăcina de sub picioare"
Putem concluziona că de vină pentru societatea bazată tot mai mult pe consum în care trăim este exploatarea slăbiciunilor creierului de către oamenii din spatele anumitor industrii, cum este cea alimentară?
Cred că, în primul rând, în cele mai multe businessuri se exploatează instinctul, din păcate. Adică se adresează reacţiilor primare, instinctuale, care sunt legate fie de comportamentul digestiv, fie de cel social, de putere sau de cel sexual. Atunci, prin metode zise ştiinţifice, de neuromarketing, se caută modalitatea de a se adresa cel mai bine individului, în sensul de a-l determina pe acesta să consume. Afacerea din domeniul pornografiei este una dintre zonele mari producătoare financiar. Şi asta n-ar fi cel mai mare păcat. Dar consecinţele asupra societăţii sunt grave. Creierul are mai multe niveluri de organizare. E un creier, dacă vreţi, care este comun inclusiv reptilelor, un creier mai evoluat care se află la nivelul mamiferelor şi ultima parte a creierului, care este specifică fiinţei umane. Din păcate, acest neuromarketing despre care vorbeam apelează în special la nivelul subcortical, subuman, de instinct. Şi se intră astfel într-un cerc vicios: cu cât îi dai omului ce vrea, cu atât domină creierul subuman.
Care consideraţi că este principalul pericol al acestui fapt?
Niciodată, până acum, forţa minţii umane a societăţii nu a fost atât de puternică. În acest moment, datorită cunoaşterii, omul reuşeşte să controleze forţe foarte puternice. Acesta este un aspect, iar al doilea aspect este că niciodată până acum omul nu s-a desprins atât de mult de mediu, din dorinţa de a-l exploata, ca să obţină arginţi... Până acum am tot auzit expresia "Să-ţi tai creanga de sub picioare". Am ajuns în situaţia de a ne tăia rădăcina, lucru care este, după părerea mea, mult mai grav. Ceea ce putem face noi este să ne reevaluăm poziţia, valorile fiinţei umane pe care nu le putem defini decât prin ceea ce dăm reţelei din care facem parte, nu prin ceea ce luăm.
"Să vă spun ce nu este depresia"
Spuneaţi la un moment dat despre creier că este sistemul cu ajutorul căruia ne integrăm în mediul în care trăim. Depresia este o formă de neadaptare?
Întâi să vă spun ce nu cred că este depresia. Nu cred că este o urmare a modificărilor genetice. Genele noastre sunt de foarte mult timp constante. Ce a intervenit în ultimul timp este modificarea, eventual, a exprimării genelor, mai ales sub acţiunea unor factori de mediu şi de educaţie. După cum spuneam, creierul este un fel de interfaţă între informaţia din univers şi omenire. În funcţie de posibilitatea noastră de a percepe legile universului, noi ne adaptăm. În funcţie de capacitatea noastră de a percepe legile societăţii în care trăim, ne adaptăm. Dar în momentul în care constaţi conştient că, de fapt, ceea ce-ai învăţat acasă, la şcoală, pe stradă nu mai are corespondent în realitatea profundă, esenţială, încep deja manifestări ale îngrijorării, anxietăţii sau fricii. Ceea ce putem face noi este să ne reevaluăm poziţia, valorile fiinţei umane pe care nu le putem defini decât prin ceea ce dăm reţelei din care facem parte, nu prin ceea ce luăm.
Deci este vorba despre o neadaptare...
Neadaptare, da, care vine din faptul că societatea şi-a creat nişte condiţii care depăşesc capacitatea de adaptare a creierului. Aceste condiţii sunt în discordanţă cu noi. Pentru că noi, în profunzimea noastră, simţim, ştim ce este adevărat, ştim ce este bine faţă de seamănul nostru, faţă de mediul în care trăim, inclusiv faţă de animale. Dar societatea ne cere un comportament de tip schizoid, adică eu constat una şi societatea îmi cere alta. Această luptă între ceea ce îmi spune simţământul meu profund, ceea ce învăţ la modul real şi profund şi realitatea superficială în care trăim duce la depresie. Trăim o realitate falsă, de fapt: că omul trebuie să-şi măsoare valoarea în contul din bancă, în greutatea belciugilor lanţului de la gât sau din altă parte, în numărul de camere de la vilă, în maşinile pe care le are... Din păcate, este destul de târziu. Nu ştiu dacă se vor trezi omul de rând şi factorii de decizie la timp, înainte de a ne tăia rădăcina.
Efectul placebo
Cât de puternică este mintea umană?
Cred că, din ce cunosc eu până acum, este cea mai puternică forţă din univers. Şi pot să justific din punct de vedere mental. Pentru că mintea umană, în măsura în care dobândeşte informaţia, conştiinţa, este însăşi informaţie, este însăşi conştiinţă a universului. Această legătură, a informaţiei care a organizat apoi materia, este foarte bine pusă în evidenţă în ultimul timp de cei din domeniul fizicii cuantice. Fizica cuantică vine şi confirmă ideile vechi legate de informaţia din univers.
Dar mintea omului, individuală?
Vă dau un exemplu. Se obişnuieşte un om cu forma unui medicament, cu gustul lui, cu efectele medicamentului. Îi dai de câteva ori acel medicament, după care, în loc să-i dai medicamentul, îi dai o bulină asemănătoare, dar nu-i mai pui principiul activ. Pentru că niciun medicament nu conţine doar principiul activ, medicamentul propriu-zis. Şi omul obţine rezultate identice cu cele obţinute cu medicamentul adevărat. Este fenomenul placebo. Multe dintre efectele medicamentelor pentru care oamenii dau bani – n-o să placă multora acest lucru – sunt strict consecinţa unui efect placebo, deci nu depăşesc efectul placebo. Iar marii industriaşi, marii afacerişti inclusiv din domeniul industriei farmaceutice, se bazează pe asta. Şi nu sunt singurii! Sunt şi cei care se bazează pe diferite tehnici de vindecare. Este un soi de talmeş-balmeş din care noi va trebui într-un timp foarte scurt să extragem aurul. Pentru că altfel dispare rădăcina!
SURSA: adevarul.ro
