Cu profesorul doctor Leon Zăgrean, ÅŸeful Catedrei de Fiziologie a Universităţii de Medicină ÅŸi Farmacie "Carol Davila", din BucureÅŸti, am găsit ÅŸi răspunsuri la întrebări, ÅŸi întrebări la unele răspunsuri. Până la urmă, în asta constau neuroÅŸtiinÅ£ele: cercetarea creierului, dincolo de structură – care lob al creierului se ocupă de care funcÅ£ie. NeuroÅŸtiinÅ£ele îmbină cunoaÅŸterea anatomică a creierului cu înÅ£elegerea unor concepte mai abstracte, la limita cu filozofia: gândirea, limbajul ÅŸi, desigur, conÅŸtiinÅ£a.
De ce este atât de important, mai ales în ultimii ani, studiul creierului?
Prof. dr. Leon Zăgrean: În primul rând, consider că nivelul de procesare a informaÅ£iei în creierul uman este cel mai complex din universul pe care-l cunoaÅŸtem. Capacitatea creierului de a procesa informaÅ£iile este foarte importantă – prin procesare înÅ£elegând recepÅ£ie, analiză, elaborare de noi aspecte ale informaÅ£iei, elaborare de comenzi. Acest lucru este subliniat foarte bine de un proiect de cercetare al Royal Society, care leagă elaborarea legilor societăţii direct de capacitatea creierului de a cunoaÅŸte esenÅ£a realităţii. Cu alte cuvinte, legile pe care noi le formulăm derivă din cunoaÅŸterea noastră. Åži atunci, dacă mergem cu un pas înapoi ÅŸi ne întrebăm ce anume determină capacitatea noastră de a cunoaÅŸte, ajungem la semnificaÅ£ia creierului. Lucrurile se complică puÅ£in.
Åži ce este cunoaÅŸterea, până la urmă?
CunoaÅŸterea, pe lângă componenta ereditară, se dobândeÅŸte în urma experienÅ£ei, educaÅ£iei. Fiecare ne naÅŸtem cu un anumit bagaj de cunoÅŸtinÅ£e, care, sigur, este rudimentar ÅŸi se referă în general la componenta de tip instinctual, reflex – hrană, orientare în mediu ÅŸi reproducere. Dar creierul, prin experienÅ£a pe care o dobândeÅŸte, îÅŸi dezvoltă capacitatea de a interacÅ£iona cu factorii din mediu, pentru a cunoaÅŸte legile care stau la baza universului. De aproape 400 de ani, de când Descartes a susÅ£inut că fiinÅ£a umană este constituită din corp ÅŸi suflet, cunoaÅŸterea a fost orientată, prin ÅŸtiinÅ£a vremurilor, preponderent spre dimensiunea structurală a fizicului ÅŸi a biologicului, neglijându-se dimensiunea informaÅ£ional fenomenologică a sufletului. După Descartes au venit legile lui Newton, care au întărit componenta de maÅŸină biologică a organismului uman. Apoi a venit Darwin cu principiile de tip adaptare-evoluÅ£ie ÅŸi care nu pot fi excluse din organizarea materiei vii pe pământ. Dar nu reprezintă totul.
"Trăim o realitate falsă"
NeuroÅŸtiinÅ£ele sunt un domeniu exploatat de diferite industrii în scopul de a-i vinde consumatorului exact ceea ce are nevoie într-o formă cât mai atractivă... Un exemplu este industria alimentară. E vorba despre un fel de manipulare?
Eu sunt oarecum pornit împotriva aspectului de business. Pentru că, mai ales în ultimul secol, lumea s-a îndreptat cu o viteză prea mare spre business, spre capacitatea de a produce ÅŸi de a obÅ£ine, indiferent ce. Termenul uzual pentru noÅ£iunea despre care vorbiÅ£i este neuromarketing, care a cucerit preocuparea oamenilor de afaceri. Sunt angajate sau antrenate ÅŸi diferite instituÅ£ii care se ocupă într-un mod mai superficial sau mai profund de cunoaÅŸterea creierului, ca să dea o oarecare credibilitate. Pe această cale se studiază modul de acÅ£iune a unor produse asupra reactivităţii creierului sau asupra fiinÅ£ei umane. Mai exact, cum să difuzezi informaÅ£ia. Åži bineînÅ£eles că această informaÅ£ie este direcÅ£ionată ca finalitate nu spre interesul consumatorului ÅŸi nici spre interesul societăţii, ci spre interesul relativ redus ca număr al afaceriÅŸtilor.
"Ne tăiem rădăcina de sub picioare"
Putem concluziona că de vină pentru societatea bazată tot mai mult pe consum în care trăim este exploatarea slăbiciunilor creierului de către oamenii din spatele anumitor industrii, cum este cea alimentară?
Cred că, în primul rând, în cele mai multe businessuri se exploatează instinctul, din păcate. Adică se adresează reacÅ£iilor primare, instinctuale, care sunt legate fie de comportamentul digestiv, fie de cel social, de putere sau de cel sexual. Atunci, prin metode zise ÅŸtiinÅ£ifice, de neuromarketing, se caută modalitatea de a se adresa cel mai bine individului, în sensul de a-l determina pe acesta să consume. Afacerea din domeniul pornografiei este una dintre zonele mari producătoare financiar. Åži asta n-ar fi cel mai mare păcat. Dar consecinÅ£ele asupra societăţii sunt grave. Creierul are mai multe niveluri de organizare. E un creier, dacă vreÅ£i, care este comun inclusiv reptilelor, un creier mai evoluat care se află la nivelul mamiferelor ÅŸi ultima parte a creierului, care este specifică fiinÅ£ei umane. Din păcate, acest neuromarketing despre care vorbeam apelează în special la nivelul subcortical, subuman, de instinct. Åži se intră astfel într-un cerc vicios: cu cât îi dai omului ce vrea, cu atât domină creierul subuman.
Care consideraţi că este principalul pericol al acestui fapt?
Niciodată, până acum, forÅ£a minÅ£ii umane a societăţii nu a fost atât de puternică. În acest moment, datorită cunoaÅŸterii, omul reuÅŸeÅŸte să controleze forÅ£e foarte puternice. Acesta este un aspect, iar al doilea aspect este că niciodată până acum omul nu s-a desprins atât de mult de mediu, din dorinÅ£a de a-l exploata, ca să obÅ£ină arginÅ£i... Până acum am tot auzit expresia "Să-Å£i tai creanga de sub picioare". Am ajuns în situaÅ£ia de a ne tăia rădăcina, lucru care este, după părerea mea, mult mai grav. Ceea ce putem face noi este să ne reevaluăm poziÅ£ia, valorile fiinÅ£ei umane pe care nu le putem defini decât prin ceea ce dăm reÅ£elei din care facem parte, nu prin ceea ce luăm.
"Să vă spun ce nu este depresia"
SpuneaÅ£i la un moment dat despre creier că este sistemul cu ajutorul căruia ne integrăm în mediul în care trăim. Depresia este o formă de neadaptare?
Întâi să vă spun ce nu cred că este depresia. Nu cred că este o urmare a modificărilor genetice. Genele noastre sunt de foarte mult timp constante. Ce a intervenit în ultimul timp este modificarea, eventual, a exprimării genelor, mai ales sub acÅ£iunea unor factori de mediu ÅŸi de educaÅ£ie. După cum spuneam, creierul este un fel de interfaţă între informaÅ£ia din univers ÅŸi omenire. În funcÅ£ie de posibilitatea noastră de a percepe legile universului, noi ne adaptăm. În funcÅ£ie de capacitatea noastră de a percepe legile societăţii în care trăim, ne adaptăm. Dar în momentul în care constaÅ£i conÅŸtient că, de fapt, ceea ce-ai învăţat acasă, la ÅŸcoală, pe stradă nu mai are corespondent în realitatea profundă, esenÅ£ială, încep deja manifestări ale îngrijorării, anxietăţii sau fricii. Ceea ce putem face noi este să ne reevaluăm poziÅ£ia, valorile fiinÅ£ei umane pe care nu le putem defini decât prin ceea ce dăm reÅ£elei din care facem parte, nu prin ceea ce luăm.
Deci este vorba despre o neadaptare...
Neadaptare, da, care vine din faptul că societatea ÅŸi-a creat niÅŸte condiÅ£ii care depăşesc capacitatea de adaptare a creierului. Aceste condiÅ£ii sunt în discordanţă cu noi. Pentru că noi, în profunzimea noastră, simÅ£im, ÅŸtim ce este adevărat, ÅŸtim ce este bine faţă de seamănul nostru, faţă de mediul în care trăim, inclusiv faţă de animale. Dar societatea ne cere un comportament de tip schizoid, adică eu constat una ÅŸi societatea îmi cere alta. Această luptă între ceea ce îmi spune simţământul meu profund, ceea ce învăţ la modul real ÅŸi profund ÅŸi realitatea superficială în care trăim duce la depresie. Trăim o realitate falsă, de fapt: că omul trebuie să-ÅŸi măsoare valoarea în contul din bancă, în greutatea belciugilor lanÅ£ului de la gât sau din altă parte, în numărul de camere de la vilă, în maÅŸinile pe care le are... Din păcate, este destul de târziu. Nu ÅŸtiu dacă se vor trezi omul de rând ÅŸi factorii de decizie la timp, înainte de a ne tăia rădăcina.
Efectul placebo
Cât de puternică este mintea umană?
Cred că, din ce cunosc eu până acum, este cea mai puternică forţă din univers. Åži pot să justific din punct de vedere mental. Pentru că mintea umană, în măsura în care dobândeÅŸte informaÅ£ia, conÅŸtiinÅ£a, este însăşi informaÅ£ie, este însăşi conÅŸtiinţă a universului. Această legătură, a informaÅ£iei care a organizat apoi materia, este foarte bine pusă în evidenţă în ultimul timp de cei din domeniul fizicii cuantice. Fizica cuantică vine ÅŸi confirmă ideile vechi legate de informaÅ£ia din univers.
Dar mintea omului, individuală?
Vă dau un exemplu. Se obiÅŸnuieÅŸte un om cu forma unui medicament, cu gustul lui, cu efectele medicamentului. Îi dai de câteva ori acel medicament, după care, în loc să-i dai medicamentul, îi dai o bulină asemănătoare, dar nu-i mai pui principiul activ. Pentru că niciun medicament nu conÅ£ine doar principiul activ, medicamentul propriu-zis. Åži omul obÅ£ine rezultate identice cu cele obÅ£inute cu medicamentul adevărat. Este fenomenul placebo. Multe dintre efectele medicamentelor pentru care oamenii dau bani – n-o să placă multora acest lucru – sunt strict consecinÅ£a unui efect placebo, deci nu depăşesc efectul placebo. Iar marii industriaÅŸi, marii afaceriÅŸti inclusiv din domeniul industriei farmaceutice, se bazează pe asta. Åži nu sunt singurii! Sunt ÅŸi cei care se bazează pe diferite tehnici de vindecare. Este un soi de talmeÅŸ-balmeÅŸ din care noi va trebui într-un timp foarte scurt să extragem aurul. Pentru că altfel dispare rădăcina!
SURSA: adevarul.ro
