Un grup de studenţi români a reuşit să ajungă în finala unui celebru concurs internaţional cu un proiect ambiţios care îşi propune să pună în legătură directă şi extrem de strânsă producătorii şi consumatorii de produse agricole.

Proiectul, iniţiat şi promovat de trei studenţi ai Academiei de Studii Economice din Bucureşti (Alex Taban, Ralu Voinea şi Lucian Stroie), a pornit de la realitatea că jumătate din legumele şi fructele produse de fermieri pe glob nu ajung la consumatori din cauza proceselor deficitare de colectare, depozitare şi transport.

În finala HULT Prize (competiţie susţinută de grupul Hult şi asociaţia Global Clinton Initiative, a fostului preşedinte american Bill Clinton), echipa din România se duelează cu alte nouă echipe, din America de Nord, Asia şi Europa. Cele 10 proiecte rămase în finală au fost alese de juriu dintre cele 10.000 înaintate de concurenţi din întreaga lume. Votul s-a încheiat pe 12 mai, iar echipa câştigătoarea va fi anunţată pe 20 mai.

Cei trei români vor - prin proiectul Biodirect - să construiască o platformă online prin care consumatorii să cumpere legume şi fructe direct de la producători. Consumatorii vor cumpăra produsele înainte ca acestea să fie recoltate. Astfel, vor fi ajutaţi direct producătorii, dar vor putea fi stabilite şi itinerare pentru livrarea eficientă a mărfurilor către consumatori.

Producătorul (fermierul) trebuie să facă un singur lucru: să anunţe online sau prin ajutorul unui simplu sms, înainte de a recolta, cantitatea de produse pe care se angajează că o poate livra. Mesajele producătorilor sunt plasate pe o hartă online şi sunt planificate transporturi eficiente. Astfel, se elimină acel intermediar care modifică radical preţurile de pe piaţă.

Studiile de piaţă arată că, de cele mai multe ori, acest intermediar câştigă mai mult decât producătorul direct. Prin BioDirect, studenţii arată că banii consumatorului vor ajunge direct la producător, care va câştiga mai mult decât lua de la intermediar.

Un alt avantaj al sistemului este siguranţa alimentară. Consumatorul ştie exact de unde vine produsul pe care îl consumă şi poate decide - după prima comandă, să zicem - dacă vrea să cumpere în continuare de la acelaşi producător. În schimb, atunci când cumpără de la un intermediar, care de cele mai multe ori se aprovizionează de la diverşi producători, acest control nu există.

Sursa AICI