In jurul datei de 21 sau 22 Iunie in emisfera nordica are loc solstitiul de vara; in preajma acestei date, la trecerea meridianului, soarele se ridica deasupra orizontului la unghiul maxim, iar intervalul diurn are durata maxima.
Simultan, in emisfera sudica are loc solstitiul de iarna, cand inaltimea soarelui deasupra orizontului si intervalul diurn sunt minime (la sud de cercul polar de sud soarele nu rasare si se afla la unghiul maxim sub orizont).
In jurul datei de 21 sau 22 Decembrie se petrece fenomenul opus: are loc solstitiul de iarna in emisfera nordica si solstitiul de vara in emisfera sudica.
In emisfera nordica, in care se afla si Romania, 22 Decembrie este prima zi de iarna astronomica - cea mai scurta zi si cea mai lunga noapte a anului. De la aceasta data, ziua incepe sa creasca iar noaptea se scurteaza.
Cea mai veche referinta scrisa despre o sarbatoare ce marca reintoarcerea soarelui (solstitiu) a fost gasita in antichitate, in Mesopotamia. Sarbatoarea, care tinea 12 zile, avea drept scop sa-l ajute pe zeul Marduk sa imblanzeasca monstrii haosului pentru inca un an.
Potrivit cercetatorilor, pietrele de la Stonehenge dateaza, cu aproximatie, din 2050 i.Hr. si se presupune ca au fost astfel pozitionate incat lumina soarelui la apus la data solstitiului de iarna sa cada intr-un fel anume.
Denumirea de solstitiu provine din latinescul solstitium, format din sol (soare) si stitium, de la verbul sistere (a se opri, a ramane constant; v. a sista). Spre deosebire de celelalte zile din an, cand unghiul facut de soare cu orizontul la trecerea meridianului se schimba semnificativ de la o zi la alta, la solstitii acest unghi devine stationar, din cauza inversarii sensului sau de variatie.
