Constat ca anuntul Guvernului cum ca legea salarizarii unitare a bugetarilor ar urma sa includa criterii de performanta a starnit o mare emotie pe unele ecrane.

Adica unele salarii ar putea sa scada in loc sa creasca, s-au tulburat politicienii in rand cu moderatorii? Gandul terifiant ca Guvernul Ciolos ar putea deranja literele proiectului lasat de Rovana Plumb si contestat, ca inechitabil si pe alocuri inaplicabil, chiar de sindicalisti a dat fiori reci in PSD.

Zguduit de ei, secretarul executiv Codrin Stefanescu a emis un furibund comunicat de presa, dragi tovarasi.

Ei bine, eu cred ca intentia Guvernului Ciolos este nu numai foarte corecta, dar ar reprezenta o reforma fara de care sistemul bugetar nu va iesi din baltirea actuala. Si este un gen de reforma pe care intr-adevar nu prea si-o permite, mai ales in an electoral, decat un guvern de independenti.

In privat nu exista leafa fixa pentru o anumita functie. Patronul nu te plateste pentru ce scrie pe ecuson, ci pentru ce esti in stare sa faci cu ecusonul atarnat de gat. De la prestatia acceptabila care sa te mentina in functie, fiecare leu recompenseaza o performanta. Cu cat ea este mai mare, cu atat banii mai multi. E un principiu simplu si stimulativ.

Cand iei aceiasi bani indiferent de cat muncesti, de ce te-ai speti? De ce sa fii tu fraierul care-si bate capul cand colegul care doarme cu capul pe birou ia aceeasi leafa? Sigur, o vreme din entuziasm, dar pana la urma se stinge si el. Ramane satisfactia materiala.

Deci nimic mai normal decat conditionarea salariului individual de performanta proprie. Si da, este posibil ca unii taietori de frunze la caini de azi, poate clienti, poate nepotei sau amante, sa ia mai putin si, Doamne ajuta!, sa nu le mai convina sa stea, lasand locul pentru cineva dispus la performanta care sa-i aduca bani in plus.

E o modalitate de a reforma eficient administratia. Citeste mai departe...