Pentru că au o acţiune mai blândă şi mai puţine reacţii secundare, medicamentele pe bază de plante sunt tot mai preferate celor obţinute pe cale chimică. Totuşi, plantele-medicament nu sunt complet inofensive. Ca şi în cazul medicamentelor clasice, nerespectarea strictă a dozelor indicate, a perioadei de administrare şi a pauzelor între cure are consecinţe negative asupra organismului.

Ceaiul verde este contraindicat celor cu predispoziţie la gastrită hiperacidă, ulcer stomacal şi duodenită. De asemenea, persoanele hipotensive trebuie să evite să consume mult ceai verde concentrat, pentru că acesta scade tonusul vaselor sanguine şi poate provoca o stare de slăbiciune.

Cimbrişorul este contraindicat femeilor însărcinate şi persoanelor care suferă de ulcer stomacal sau duodenal, de hepatită sau de aterioscleroză coronariană. Ceaiul de cimbrişor, băut în exces, poate duce la hiperfuncţia glandei tiroide.Coada şoricelului este contraindicată persoanelor alergice. Băut în exces, ceaiul de coada şoricelului poate produce ameţeală, diaree şi erupţii.

Cătina albă este contraindicată persoanelor care suferă de colecistită acută, pancreatită sau diaree. Din cauza beta-carotenului pe care îl conţine în cantităţi mari, cătina poate provoca alergie bolnavilor de astm bronşic.

Echinacea trebuie evitată de cei cu tuberculoză, scleroză multiplă sau colagenoză. Este contraindicată şi persoanelor alergice.

Hameiul, folosit în cantităţi mari, dă dureri de cap şi de burtă, greaţă, vomă, iritarea mucoasei tractului digestiv şi scăderea potenţei.

Ginsengul nu se recomandă hipertensivilor, celor cu hiperexcitabilitate sau cu diferite infecţii. Administrat în cantităţi necorespunză-toare, ginsengul poate da insomnie, dureri de cap, de inimă şi determină dezvoltarea sexuală prematură, mai ales în cazul fetelor. Supradoza de ginseng poate duce la scăderea potenţei.

Măceşul, deşi foarte util în caz de răceală, când este folosit în exces, provoacă distrugerea smalţului dentar, depunere de pietre la rinichi şi diaree.

Mătasea de porumb, în exces, poate inhiba centrul nervos care coordonează activitatea inimii.

Menta nu este recomandată celor cu hipotensiune, aciditate scăzută a sucului gastric sau hernie. Folosirea ei îndelungată poate duce la decontractarea sfincterului vezicii urinare şi, prin urmare, la incontinenţă urinară.

Muştarul e contraindicat în tratarea bolilor de rinichi şi a tuberculozei.

Păducelul, în doze mari, provoacă migrene, scăderea tensiunii arteriale şi spasme intestinale. Pe stomacul gol, ceaiul de păducel provoacă vomă. După ceaiul sau tincturile de păducel nu se bea apă rece, deoarece apar colici intestinale.

Pojarniţa (sunătoarea) ridică tensiunea arterială şi provoacă îngustarea vaselor sanguine, fiind contraindicată hipertensivilor şi celor cu probleme circulatorii. Administrat pe perioade îndelungate, ceaiul de pojarniţă scade potenţa sexuală. În timpul curelor pe bază de pojarniţă trebuie evitată administrarea inhalatorilor pentru tratarea astmului bronşic şi a medicamentelor împotriva răcelii. De asemenea, trebuie evitată expunerea la soare şi consumarea unor alimente precum: berea, cafeaua, ciocolata, castraveţii în oţet, iaurtul.

Rostopasca, folosită pe perioade îndelungate, provoacă greaţă, vomă, inhibarea centrului respirator şi crampe musculare.

Salvia este contraindicată bolnavilor de nefrită şi femeilor însărcinate. Curele cu salvie nu trebuie să depăşească două luni, pentru că provoacă iritarea mucoaselor.

Socul produce iritaţii ale colonului, fiind contraindicat persoanelor cu diaree cronică sau acută. Boabele de soc, folosite în doze ce depăşesc 200 g pe zi, duc la intoxicarea organismului, caracterizată prin stări de vomă, arsuri la stomac, iritarea gâtului, convulsii, dificultăţi de respiraţie.



 unica.ro