În cazul în care după executarea silită banca nu îşi recuperează din vânzarea proprietății banii împrumutați, se poate pune poprire pe venitul clientului, respectiv pe o parte din salariu.
Mai mult, avocatul Avram Codruț a declarat pentru yahoo.com că executorul judecătoresc poate recurge simultan sau succesiv la toate modalităţile de executare prevăzute de lege.
Poprirea, "până la îndestularea creanței"
Reținerea unei părți din venit se face "până la îndestularea creanţei, adică până în momentul în care creditorul a recuperat toate sumele de bani cuprinse în titlul executoriu".
Banca poate opri, după executarea silită și vânzarea bunului, o treime din venitul net al datornicului.
"În cazul în care sunt mai multe urmăriri asupra aceleiaşi sume, de exemplu salariul, procentul total poate fi de jumătate din acest venit, dacă legea nu prevede altfel", a precizat avocatul.
Potrivit acestuia, deși situația este una posibilă, în practică însă, poprirea pe salariu este folosită, în general, anterior vânzării la licitaţie a proprietății imobiliare.
Legislație în favoarea băncii
În opinia avocatului, legislația actuală favorizează banca și nu clientul.
Instituția financiată este în avantaj prin accelerarea unora dintre măsurile de executare, prin reducerea termenului de vânzare la licitaţie a imobilelor, prin scăderea procentului din valoarea de evaluare până la care pot fi vândute.
Toate acestea fac ca cel care are o proprietate pe credit să o poată pierde foarte ușor.
Verificarea existenței clauzelor abuzive
Înainte de a lua decizia de a nu mai plăti ratele sau de a fi în incapacitatea de a le mai achita, verificați dacă în contract există clauze abuzive referitoare la unele costurile care pot fi reduse sau eliminate.
"Acest lucru este recomandat mai ales înainte ca un consumator de credite să se afle în situaţia de a nu mai putea plăti. Comisioanele reprezintă procente foarte mari din rata totală", a mai spus Avram Codruț.
În cazul în care aceste comisioane nu există, sfatul avocatului este de a contacta un reprezentant al băncii creditoare, în vederea prezentării situaţiei financiare şi găsirii unei soluţii de reeşalonare sau păsuire.
Avantaj pe termen scurt, dezavantaj pe termen lung
De exemplu, datornicul poate plăti numai dobânda pentru o perioadă de timp sau își poate crește perioada de rambursare a creditului, astfel că rata rezultată este una mai mică.
Avocatul atenționează însă că în astfel de cazuri, instituţiile financiare pot propune soluţii care pe termen scurt pot părea avantajoase, dar pe termen lung pot lăsa clientul într-o situaţie mai proastă decât cea iniţială.
În cazul în care clientul are o întârziere la plata ratei mai mare de 30 de zile calendaristice, acesta va fi raportat la Biroul de Credit.
Perioada de la neachitarea ratei și până când datornicul își pierde efectiv proprietatea depinde de la caz la caz, în funcție de politica internă a fiecărei bănci, existând diferenţe foarte mari, care variază de la câteva luni și până la aproape trei ani.
