Nu costă niciun ban, dar nu e tocmai gratis! Hainele frumos aşezate pe umeraş şi jucăriile numai bune de luat acasă au o poveste frumoasă, deşi nu sunt tocmai noi. Au fost dăruite de oameni generoşi pentru cei aflaţi în nevoie.

La marginea Bucureştiului funcţionează un alt fel de magazin. O fetiţă simpatică intră în magazin alături de mama ei, care îi cară ghiozdanul roz, şi se plimbă pe lângă rafturi. Are nişte ochi mari albaştri, e tare îngrijit îmbrăcată şi, când o priveşti analizând obiectele cu o curiozitate detaşată, ţi se pare că nu are nevoie de nimic din acea încăpere. Dacă o întrebi pe mama ei, o femeie cu voce caldă şi dicţie de profesoară de română, afli însă că îşi doreşte tare mult o jucărie nouă. O jucărie pe care femeia şomeră, care a intrat să se intereseze de ceva de lucru, nu are bani să i-o cumpere. "Mami vino aici, ca să nu apari la televizor", îi spune mama şi o cheamă în spatele camerei de luat vederi pentru a-i proteja intimitatea.

Cu microfonul oprit, începem să vorbim despre greutăţile lor, în timp ce tragem cu ochiul la o altă fetiţă care a venit, de una singură, să doneze o broască de pluş pentru copiii mai puţini norocoşi. Doamna de la intare îi spune că, dacă a făcut un gest atât de frumos, poate să îşi aleagă, la rându-i o altă jucărie. Când vede asta, copila cu ochi albaştri se luminează la faţă. "Se poate aşa? Atunci o să aduc şi eu o jucărie. Chiar mâine", îi spune mamei sale fetiţa, elevă în clasa I. Nu-şi permit mare lucru, ele două, dar nu le place să stea cu mâna întinsă, iar acum se află chiar în locul potrivit pentru astfel de oameni. Şi chiar dacă regulile magazinului sunt un pic diferite ca formă, fetiţa a înţeles spiritul lor întocmai.

Un adevărat circuit al generozităţii

Ne aflăm în Magazinul Comunitar Gratis din cadrul Centrului Social Ominis, de pe strada Turnu Măgurele nr. 17, din sectorul 4. Un centru deschis în urmă cu puţin timp de Direcţia de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti, în care se mai găsesc o cantină socială, o creşă, care va fi funcţională începând cu luna viitoare, un club pentru vârstnici, o spălătorie socială. "Persoanele care vor să doneze obiecte de uz casnic, haine, jucării sau orice altceva, biciclete de exemplu, noi le spălăm, le igienizăm şi le expunem în magazin. Iar persoanele care au nevoie de ceva vin, iau obiectul şi trebuie să presteze o oră de muncă în folosul centrului", spune Carmen Stamat, inspector în cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti. Ora de muncă înseamnă astăzi, de exemplu, să calce hainele donate, după ce au fost spălate de angajaţii centrului. Haine care, în scurt timp, le vor fi de folos altor oameni în nevoie.

"Cel mai frumos lucru e să vezi cât se poate bucura un copil pentru un pluş"

"Ne dorim să-i responsabilizăm un pic pe cetăţeni, să nu ne obişnuim aşa că totul este gratis. Fiecare lucru are un oareşcare preţ", continuă Carmen Stamat, care spune că şi copiii care îşi doresc o jucărie o pot "plăti" colorând, făcând o activitate educativă în biblioteca centrului sau discutând pur şi simplu cu un asistent social. "Pretenţiile copiilor nu sunt foarte mari. Se bucură pentru orice, acesta este cel mai plăcut lucru, să vezi cât se poate bucura un copil pentru un pluş", spune inspectoarea. De la copii şi pluşuri a venit şi ideea Magazinului Gratis.

"Am avut un proiect, Spitalul de jucării, prin care invitam cetăţenii să doneze jucării, pe care noi le reparam, le curăţam şi le dădeam copiilor defavorizaţi. A fost o cerere atât de mare şi aveam un depozit neincăpător pentru toate jucăriile pe care le strângeam. Şi ne-am gândit că poate nu doar jucării sunt dispuşi oamenii să doneze, ci şi alte obiecte", povesteşte Carmen Stamat, care are o condiţie pentru cei care doresc să facă donaţii: să trimită doar lucruri aflate în stare bună, pe care cei care le primesc să le poată folosi cu adevărat. "Avem o cerere destul de mare de obiecte electrocasnice. O femeie a intrat în magazin, a văzut fierul de călcat şi m-a întrebat dacă nu îl poate lua. I-am spus că deocamdată călcăm noi cu el, dar i-am luat datele de contact şi când vom primi un fier de călcat o voi suna", spune Carmen Stamat.

Femeia care munceşte pentru trotineta nepoţelului său

Un băieţel, de pildă, a donat trotineta care îi rămăsese mică. Şi-a găsit imediat clientul un puşti, simpatic, care o încearcă şovăielnic prin magazin. Cinci zile pe săptămână, puştiul stă la bunica sa care îl duce la grădiniţă şi doar în weekend  merge acasă la ai lui, care mai au trei copii mari. "El este mezinul, ai lui nu se mai aşteptau să aibă copii, a fost o surpriză. Dar l-am primit cu drag, îl iubim şi îl creştem cu drag", spune bunica, o mână de femeie, a cărei viaţă a devenit în ultima vreme şi mai grea. Pentru că trăieşte într-un bloc cu datorii uriaşe la întreţinere, a rămas fără apă, iar acum nu mai poate spăla hainele celui mic. "Am venit la centru pentru că am auzit că au o spălătorie şi am să spăl hainele aici. Am intrat şi în magazin şi i-am găsit trotineta aceasta. O să muncesc pentru ea", spune femeia, care nu îşi doreşte să fie filmată, pentru ca oamenii să nu afle despre situaţia grea în care se află.

Mariana a venit la Magazinul Comunitar Gratis împreună cu băieţelul său, care şi-a ales o minge. Trăieşte dintr-o pensie de handicap de 230 de lei şi nu-şi permite prea multe lucruri pentru copilul său. "E copil şi îşi doreşte multe. Dacă ni se oferă posibilitatea vom mai veni aici", spune ea.

"Dacă pot să vin o oră-două să ajut, nu mă supără. Chiar şi trei"

O altă bunică intră în magazin, pentru a "plăti" lucrurile pe care le-a luat pentru nepoţii ei. O cheamă Dorina Curmei, a lucrat într-o ţesătorie, a fost infirmieră într-un spital, iar de câţiva ani stă acasă. Şi se bucură că poate oferi, chiar dacă nu are niciun venit, câte ceva nepoţilor ei.

"Am venit chiar la deschidere cu doi nepoţei, că unul era la şcoală. Vreau să vă spun că e bine venit, chiar e convenabil. Cel mare şi-a luat un pacheţel de cărţi de joc, cel mic un căţeluş, iar eu mi-am luat o bluză pe care i-am dat-o fiică-mii. Că tot pentru ei lucrez şi îmi place să-i ajut. Şi dacă ar fi să vin aici şi să-i mai ajut şi pe alţii, să mai lucrez o oră, două, nu m-ar supăra. Chiar şi trei", spune Dorina Curmei.

"E demnitate. Nu stai cu mâna întinsă"

Cristiana are 22 de ani şi a venit la centrul social Ominis împreună cu prietenul său pentru a face un curs de florari. În pauză au intrat în magazin, iar tânăra şi-a ales o rochie şi un taior. Şi a primit, de la prietenul său, cadou un urs mare de pluş. Le vor plăti în câte o oră de muncă în folosul comunităţii. "Mi se pare convenabil. Iei un obiect şi munceşti o oră pentru el", spune Cristiana.

Matei Mihai a intrat în magazin de curiozitate. Are un fiu în America şi a văzut acest concept şi acolo. Un concept care presupune demnitate înainte de toate. "De la diaspora română am învăţat că orice aniversare, excursie, o petrecere, nu stai cu mâna întinsă. Prestezi muncă în folosul comunităţii şi de valoarea respectivă se face o petrecere, se face o aniversare. Deci e demnitate. Nu stai cu mâna întinsă".

Raluca Ion este editor al ziarului Gandul.info