Prieteni români, vă scriu pentru a vă spune că în FranÅ£a a avut loc acum câteva decenii acest tip de dezbatere asupra acestui subiect ÅŸi a altora legate de viaÅ£a la Å£ară : generalizarea maÅŸinilor de muls în fermele franÅ£uzeÅŸti care dateaza din anii ’60 a precedat supunerea agriculturii franÅ£uzeÅŸti la politica agricolă europeană. Începând cu această epocă, noi francezii am văzut efectele procesului de modernizare în care sunteÅ£i angajaÅ£i azi ÅŸi rezultatele acestor reglementari care vă sunt impuse. De aceea, aÅŸ vrea să vă avertizez despre ceea se ascunde în spatele acestei legi simple, aparent nesemnificative, care interzice mulgerea manuală a vacilor. Trebuie să înÅ£elegeÅ£i că avertismentul meu nu vine dintr-o superioritate pe care ne-ar da-o progresul tehnic ÅŸi economic sau dintr-o înÅ£elegere mai fină a cursului istoriei. Din punctul acesta de vedere voi ne sunteti mai degrabă superiori – voi sau cel puÅ£in aceia dintre voi care se încăpăţânează să refuze « dezvoltarea », « progresul » ÅŸi invenÅ£iile de tipul acestor faimoase mulgătoare automate.
De fapt, pentru toÅ£i cei care vor să-ÅŸi vândă producÅ£ia de lapte, această regulă europeană semnifică cumpărarea obligatorie a maÅŸinilor de muls, ceea ce va provoca dispariÅ£ia, în termen mai lung sau mai scurt, a ţăranilor săraci care nu vor putea asuma costul acestui echipament ÅŸi al întreÅ£inerii lui. Cei care vor putea să o facă vor fi aduÅŸi pe terenul unei agriculturi productiviste aflate atât sub jugul reînnoirii tehnologice ÅŸi a politicilor agricole UE, cât ÅŸi sub acela al diverselor stimulări finaciare (subvenÅ£ii europene, vânzarea producÅ£iei către industria agro-alimentară). Care va fi rezultatul ? Mari exploatări agricole mecanizate ÅŸi specializate. Dacă o gospodărie produce astăzi nu doar lapte ci ÅŸi unt, brânză ÅŸi smântână (fără să mai vorbim de legume, ouă ÅŸi carne), deîndată ce se va transforma în uzină agricolă, ea nu va mai produce decât lapte, dar în cantităţi mari, care va fi vândut unor firme care se vor ocupa să îl transforme în alte produse derivate.
Este comic că aceasta schimbare va avea loc în numele sănătăţii publice, urmând ideea că, dacă producÅ£ia de lapte într-o gospodărie nu respectă regulile de igienă cele mai elementare, industria este, în ceea ce o priveÅŸte, absolut curată – asta ÅŸtim cu toÅ£ii mult prea bine. Ceea ce veÅ£i vedea însă pe piaţă – ceea ce vedeÅ£i deja – sunt produse lactate mult mai nocive decât vor fi fost vreodată produsele unei gospodării, produse poluate ÅŸi falsificate în funcÅ£ie de interesele economice ale unei industrii agro-alimentare devenite atotputernică. ConcentraÅ£ia în număr mare a animalelor în grajdurile gigantice ale gospodăriilor devenite ferme agricole constituie de fapt un teren favorabil pentru apariÅ£ia ÅŸi propagarea rapidă a epidemiilor : pentru a le face faţă se vor folosi antibiotice care vor trece astfel în lapte, apoi în alimentaÅ£ia populaÅ£iei, contribuind astfel la apariÅ£ia microbilor ce rezistă tuturor tratamentelor cunoscute. Obiceiul de a folosi produse farmaceutice fiind adoptat, agricultorii vor fi mai puÅ£in reticenÅ£i în a dopa legal sau ilegal animalele, pentru a le face mai productive ÅŸi pentru a-ÅŸi mari beneficiile : activatori de creÅŸtere, cocktailuri de anabolizante ÅŸi de antibiotice, hormoni sexuali de sinteză, iată câteva produse folosite în acest scop ÅŸi care vor provoca în rândul consumatorilor boli de toate felurile, dintre care cel mai adesea cancerul. Bineînteles cancerul, la fel ca ÅŸi diversele probleme ale sistemului nervos (Alzheimer, Parkinson etc.), sunt provocate ÅŸi de pesticidele folosite pentru cultivarea pamântului. Împrăştiate de vânt ÅŸi păscute de vaci, ele îÅŸi vor lăsa urmele pâna în laptele lor. Printre cauzele acestor boli nu vor trebui ignorate nici făinurile animale care vor fi în mod cert introduse în alimentaÅ£ia bovinelor pentru că sunt mai ieftine decât cerealele ÅŸi decât furajele ÅŸi pentru că supraabundenÅ£a lor artificială în proteine stimulează producÅ£ia de lapte. Pentru a obÅ£ine un tablou complet pe plan sanitar, mai rămâne de amintit doar poluarea laptelui cu substanÅ£ele toxice folosite în industrie în momentul când va fi extras, înmagazinat, transportat, transformat ÅŸi condiÅ£ionat. În fine, laptele se va degrada din punct de vedere nutritiv ÅŸi gustativ, o degradare asemănatoare cu aceea prin care trec toate bunurile a căror fabricare a fost mecanizată ÅŸi standardizată (legume fără gust, carne denaturată, vin amestecat cu alte produse, mobile făcute din imitaÅ£ie din lemn, haine uzate repede etc.). Ba mai rău : restructurarea economiei agrare româneÅŸti după modelul tehnicist ÅŸi productivist va avea ca urmare dificultatea ÅŸi aproape imposibilitatea de a obÅ£ine lapte – ÅŸi în mod general mâncare – care să nu fie atins de manipulările industriei agro-alimentare, pe când astăzi, precum ÅŸtiÅ£i, o bună parte dintre români pot să cumpere ieftin produse autentice ce vin din agricultura ţărănească. Este exact ceea ce s-a întâmplat în FranÅ£a ÅŸi în Europa ÅŸi ceea ce a început de fapt ÅŸi în România.
Aceasta măsură care interzice mulgerea manuală a vacilor trebuie aÅŸezată în cadrul mai general al industrializării agriculturii, cu tot ce înseamnă ea pentru mediul natural ÅŸi pe plan uman. Este vorba despre o industrializare care are ca urmare sărăcirea pământului prin exploatarea intensivă, poluarea apelor, dispariÅ£ia unor specii animale ÅŸi vegetale considerate neexploatabile sau nerentabile ÅŸi, în fine, transformarea destructivă a peisajelor ÅŸi a condiÅ£iilor climatice care contribuie astfel la catastrofe care ne sunt prezentate în mod abuziv ca ÅŸi « naturale » : furtuni, secete, indundaÅ£ii, dereglări ale ritmicităţii anotimpurilor, etc. Pe plan uman industrializarea agriculturii nu presupune nimic altceva decât eradicarea programată a civilizaÅ£iei ţărăneÅŸti. Căci ea va aduce ruinarea a mii de ţărani ce nu vor putea să-ÅŸi modernizeze gospodăriile ÅŸi să trăiască din vânzarea propriei lor producÅ£ii pe piaÅ£a modernă. Ea presupune un exod rural masiv, individualizarea raporturilor sociale ÅŸi diluarea legăturilor de familie. Ceea ce înseamnă golirea satelor, copiii familiilor ţărăneÅŸti, cuceriÅ£i de falsele reprezentaÅ£ii ale modului de viaţă orăşenesc ÅŸi consumerist , visând să devină burghezi la oraÅŸ ÅŸi regăsindu-se muncitori la periferia acestora. Industrializarea înseamnă ÅŸi concurenÅ£a fiecăruia cu toată lumea, dependenÅ£a mărită faţă de sistemul financiar (bănci, credite, datorii) ÅŸi faţă de tehnologiile tot mai complexe ÅŸi mai scumpe (instrumente-maÅŸini, îngrăşăminte ÅŸi tratamente chimice, informatizarea gestiunii de stockuri, etc.).
Aceasta dispariÅ£ie a ţărănimii nu e un accident al istoriei, ci o politică planificată la scară europeană ÅŸi mondială de către elitele politice, conducătorii marilor firme chimice ÅŸi agro-alimentare ÅŸi experÅ£ii lor de toate felurile. Se vizează astfel o pricepere ţărănească, această lungă ÅŸtiinţă intuitivă ÅŸi lipsită de concepte care este înÅ£elepciunea ţăranului; în fapt este vorba despre o etică, cea a lucrului bine făcut ÅŸi a cunoaÅŸterii legilor naturii. Se vizează astfel un mediu de viaţă, cel al satului ÅŸi al peisajului său înconjurător; o cultură populară care se exprimă în artizanat, în obiceiuri, în tradiÅ£iile orale ÅŸi în dialecte. Se vizează, în sfârÅŸit, o economie bazată pe autosuficienÅ£a tehnică ÅŸi alimentară a comunităţii rurale ÅŸi deci pe cea mai mare autonomie posibilă.
Odată cu decăderea ţărănimii tocmai această autonomie este sortită dispariÅ£iei: producÅ£ia ÅŸi întreÅ£inerea vieÅ£ii sunt încredinÅ£ate unui sistem economic ÅŸi tehnologic mondializat, incontrolabil din punct de vedere material. În faÅ£a acestei deposedări, în faÅ£a maÅŸinismului genralizat nu este încă poate prea târziu pentru a cultiva din nou marile virtuÅ£i ale ţărănimii : spiritul de independenţă, gustul pentru simplitate, întrajutorarea ÅŸi suveranitatea comunităţii asupra propriilor ei condiÅ£ii de existenţă.
Nu e prea târziu, căci ţărănimea care agonizează la noi am văzut-o la voi încă în viaţă. BărbaÅ£ii îmbrăcaÅ£i cu haine simple, purtând o ÅŸapcă ponosită, femeile în fusta cu ÅŸorÅ£ negru ÅŸi cu batic pe cap, aceÅŸti oameni al căror corp solid ÅŸi obosit se sprijină pe lume cu încredere, îi cunosc prea bine: bunicii mei erau ca ÅŸi ei; moÅŸtenirea graiului lor, a gesturilor ÅŸi a valorilor lor o recunosc în graiul, gesturile ÅŸi valorile părinÅ£ilor mei. În Franta, poporul este bolnav, bolnav pentru a fi dorit să-ÅŸi uite trecutul ţărănesc; mai întâi părăsindu-l pentru uzine ÅŸi pentru condiÅ£ia muncitorească ; apoi, acum, imaginându-se ca ÅŸi "clasă mijlocie", mica burghezie modernă care aleargă după bani, dupa semne materiale de reuÅŸită profesională, după timpul pe care societatea actuală i-l fură neîncetat. Fiecare se simte în mod confuz vinovat de a fi acceptat falsa civilizaÅ£ie a industriei, a statului ÅŸi a banilor, de a fi lăsat după sine viaÅ£a la Å£ară ÅŸi bogăţiile ei adevărate. Dar această populaÅ£ie ţărănească este încă vie la voi – este încă vieîn voi : nu am văzut-o doar la Å£ară ÅŸi în sate; am văzut-o în oraÅŸele voastre. Îmbrăcase hainele studentului, ale profesorului, ale muncitorului sau ale ÅŸomerului, dar în fond tot ea vorbea, gândea ÅŸi judeca. În ea, în voi trebuie să aveÅ£i încredere pentru a opri acest proces de fărâmiÅ£are a civilizaÅ£iei ţărăneÅŸti, acest proces de industrializare masivă a modurilor de viaţă, al felului de a gândi, care ia oamenilor orice autonomie, orice singularitate.
Va trebui, poate, să aibă loc într-o zi un alt fel de revoluÅ£ie, o revoluÅ£ie care să dea înapoi oamenilor simpli, oamenilor de rând, puterea asupra propriei lor vieÅ£i, o revoluÅ£ie care ar viza descompunerea acestor sisteme hegemonice de tipul industriei ÅŸi al statului. Intre timp, trebuie însă să refuzaÅ£i această ideologie progresistă care susÅ£ine că orice inovaÅ£ie tehnologică este în mod necesar ÅŸi un progres social sau moral. Nu vă încredeÅ£i în această fascinaÅ£ie pentru Europa, pentru mândria de a fi european care abia reuÅŸeÅŸte să ascundă această "voinţă anxioasă de a se uniformiza" pe care Pasolini o reproÅŸa la vremea lui italienilor care tocmai se adaptaseră la ideologia europeană a societăţii de consum. Nu visaÅ£i nici la mitul unei NaÅ£iuni române înrădăcinate în era pre-industrială : naÅ£iunea româna înÅ£eleasă ca loc mistic ÅŸi comunitate imaginară nu va înlocui niciodată pământul ÅŸi comunitatea reală; problema ţărănească este universală, ea trece dincolo de naÅ£iuni ÅŸi nu cunoaÅŸte decât particularităţile ragionale. MenÅ£ineÅ£i ÅŸi restabiliÅ£i, în orice loc ÅŸi cu orice ocazie, aceste legături directe între productorii de la sat ÅŸi consumatorii de la oraÅŸ, care nu sunt sub controlul statului, care scurt-circuitează raporturile mercantile determinate de marea industrie, ÅŸi care au aprovizionat întotdeauna populaÅ£ia cu bunuri de primă necesitate, chiar ÅŸi în sânul crizelor celor mai grave. MenÅ£ineti vie marea tradiÅ£ie ţărănească, prezervaÅ£i satele, peisajele ÅŸi cultura populară – dar nu ca muzeu, ci în act, în practica cotidiană, în căldura prieteniei ÅŸi a stimei reciproce. TransmiteÅ£i cât mai departe bogăţia cunoÅŸtinÅ£elor tehnice, agricole ÅŸi culinare, botanice ÅŸi medicinale acumulate de secole de civilizaÅ£ia ţărănească. Nu e vorba de a reveni la o pretinsa vârsta de aur a omenirii; e vorba de a instaura un raport nou între oraÅŸe ÅŸi sate, care să întrerupă distrugerea lor comună atât pe plan material cât ÅŸi pe plan cultural ÅŸi care să permită fiecaruia dintre noi să regăsească condiÅ£iile prealabile pentru construcÅ£ia unei societăţi autonome capabile să-ÅŸi domine tehnica ÅŸi economia.
Prieteni români, sunteÅ£i cunoscuÅ£i pentru capacitatea voastră de a vă Å£ine deoparte de determinările aprige ale istoriei, de a "boicota istoria" cum scrie undeva filosoful Lucian Blaga. Dacă miÅŸcarea istoriei trebuie să fie ghidată de dezvoltarea economiei de piaţă ÅŸi a tehnologiilor ei atunci da, rămâneÅ£i fideli vouă înÅŸivă ÅŸi boicotaÅ£i istoria!
Patrick Marcolini (traducere în limba româna Delia Popa)
Sursa: Et vous n’avez encore rien vu…
