Am sentimentul ca din an in an trebuie sa ma lupt tot mai tare pentru a ramane atenta la adevarata semnificatie pe care o are luna decembrie, Sfantul Nicolae sau Craciunul. Copiii cresc si ei, devenind din ce in ce mai interesati de tot valul de promotii si reclame "in spiritul sarbatorilor": ultimul tip de robotel, papusa care spune si mai multe cuvinte, ultima serie de aventuri ale nu stiu carui super-erou, toate la preturi speciale, promotionale si nemaiintalnite. Scrisorile catre Mosi sunt din ce in ce mai lungi, iar uneori dezamagirile din dimineata de sarbatoare pe masura.

As vrea tare mult ca Mosul sa le poate aduce copiilor mei tot atatea cadouri cate aduce Mosul din desenele lui Walt Disney. Insa si mai mult mi-ar placea sa reusesc sa imi cresc copiii in asa fel incat undeva, in timpul zilei de astazi, sa vina si sa spuna: "Uite, mami, am pus dulciuri deoparte si pentru Dan, colegul meu!".
 
E nevoie de un proces lung, de fiecare zi, de multa atentie si blandete, prin care sa ii invatam pe cei mici sa fie darnici si atenti la nevoile celor din jur. As vrea, insa, sa fim sinceri: in tot vartejul grijilor zilnice, noi, cei mari, cat de des ne mai amintim si de cei de langa noi, cu mai multe nevoi, cu mai multe dureri? Rareori, e drept.
 
Eu una m-am tot gandit cum pot profita de perioada sarbatorilor pentru a-mi invata piticii sa aiba grija de ceilalti. Va impartasesc si voua ceea ce mi-am propus:
 
Trei borcanele. Acesta este un joc pe care il practicam cu ceva succes si peste an. Nu merge intotdeauna, dar, cu putina perseverenta, copiii isi amintesc destul de des de el. Avem nevoie de trei borcanele (pictate, decorate – prilej bun de timp petrecut impreuna) pe care sa lipim trei etichete: pentru acum, pentru mai tarziu, pentru altii. Aici vor pune copiii banii pe care ii primesc. In cazul de fata se aplica si dulciurilor din ghetute.
 
Calendarul de Advent. In fiecare an, pe 1 decembrie, ne apucam sa mesterim calendarul ce numara zilele pana la Craciun. Fiecarei zile ii atasam un biletel, pe care scriem cate o fapta buna pe care o vom face. Nu sunt fapte marete, dar pentru cei apropiati noua inseamna mult: un telefon dat bunicilor, felicitari facute de noi pentru toti cei dragi, decizia o ajutam pe bunica la curatenie, dulciuri facute in casa si pe care copiii le vor imparti la scoala etc.
 
Evenimente caritabile. Luna decembrie ne ofera multe oportunitati de a fi de folos. Evenimente precum Talciocul urban sunt ocazii frumoase prin care sa le vorbim copiilor despre empatie si despre cum pot ajuta. Fie ca mesteresc ei insisi ceva pentru vanzare, fie ca doar targuiesc, sufletul lor curat va prinde din zbor ideea: e atat de usor sa ajuti!
 
Multumiri si cereri. In seara de Ajun asteptarile sunt mari. Stand in jurul bradului, ne place sa povestim lucrurile frumoase si bune care ni s-au intamplat peste an si sa multumim pentru ele. Dupa ce realizeaza cate lucruri au pentru care sa fie recunoscatori, copiii se pot gandi cu adevarat la nevoile celorlalti.
 
Povestea de seara. Copiii sunt foarte atenti la intamplarile personajelor de poveste. Este varsta potrivita pentru a le cumpara carticele in care eroii sunt buni si atenti cu cei din jur. Poate ca un sfat dat de mama sau tata va fi refuzat, insa un bun exemplu oferit de un personaj super simpatic dintr-o carte sau chiar film sigur ii va mobiliza.
 
Cutia cadourilor. In luna decembrie pregatim o cutie pe care o punem la indemana copiilor si in care ii rugam sa puna toate jucariile si cartile cu care nu se mai joaca. Vor face astfel loc cadourilor pe care le vor primi iar la final alegem impreuna incotro vor merge, catre ce copii mai putin norocosi decat ei.
 
Putem privi perioada ce tocmai a inceput si altfel decat luna alergaturilor prin mall-uri. Poate fi, incepand de anul acesta, luna in care sa profitam de portita ce ni se deschide in suflet pentru a ne apropia de oameni pe care pana acum nu i-am bagat in seama. Nu trebuie sa ne imprastiem banii, timpul si dorinta de a ajuta in o suta de asociatii, camine de batrani sau familii nevoiase. Probabil vom sfarsi frustrati si tristi ca nu am rezolvat mare lucru. Sa incepem cu pasi mici: o singura directie, o singura familie, un singur om. Iar luna urmatoare ar putea fi doi, si tot asa, pana in decembrie, anul viitor.


avocatnet.ro