Deoarece la Cincizecime se descopera oamenilor si a treia Persoana a Sfintei Treimi, Biserica a stabilit o zi de cinstire deosebita a acesteia. Aceasta zi a fost aleasa imediat dupa sarbatoarea Pogorarii Sfantului Duh, pentru a arata ca mantuirea oamenilor de pacat este opera Sfintei Treimi, adica a Tatalui prin hotararea si fagaduinta Rascumpararii, a Fiului prin Patimi si Inviere si a Duhului Sfant prin venirea Sa la Cincizecime.
Dupa Pogorarea Sfantului Duh s-a intemeiat prima comunitate crestina si a luat fiinta Biserica vazuta. Biserica in care este prezent Iisus Hristos prin Sfantul Duh, aduce pe pamant Sfanta Treime, pentru ca oamenii sa intre in comuniune cu ea. De aceea, botezul, adica actul de intrare in Biserica, se face in numele Sfintei Treimi.
Orice rugaciune incepe cu formula de marturisire a credintei in Sfanta Treime. "In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh".
De asemenea, orice slujba a celor sapte Sfinte Taine incepe cu binecuvantarea preotului. "Binecuvantata este Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh".
Acest lucru arata ca orice slujba adreseaza primele laude Sfintei Treimi.
Cultul Sfintei Treimi este mult mai important decat cel inchinat sfintilor, pentru ca fiecare Persoana divina este venerata ca Dumnezeu, in timp ce sfintii sunt cinstiti ca oameni care s-au desavarsit. In secolul XII, in Apus nu era inca generalizata o asemenea sarbatoare, ci era privita in unele manastiri ca o inovatie.
Sarbatoarea a fost stabilita definitiv in Apus abia la 1334. In calendarele Bisericilor Ortodoxe insa, Lunea de dupa Rusalii este numita inca Lunea Sfantului Duh, ca in Penticostar. In schimb, adorarea Sfintei Treimi pare a face mai degraba obiectul expres al slujbei din Duminica Rusaliilor.