Cunoscute şi sub denumirea populară de drăgaică sau floarea Sfântului Ion, sânzienele constituie una dintre plantele medicinale cele mai utilizate în medicina naturistă. Cele mai bune efecte s-au observat în afecţiunile renale.
 
Sânzienele se recoltează în timpul înfloririi, în lunile mai-septembrie, prin tăierea la 3-5 cm deasupra solului. Se usucă la umbră în strat subţire, în poduri acoperite cu tablă sau artificial, la 40-50°C. Principalele proprietăţi terapeutice sunt depurative (de curăţire a sângelui), diuretice, colagoge (favorizează secreţia bilei), astringente, cicatrizante, antiinflamatoare şi vulnerare (grăbeşte vindecarea rănilor), sedative, antispasmodice în afecţiuni neurovegetative, sudorifice, aperitive, aromatizante.
 
Preparatele din sânziene sunt recomandate în boli cutanate (răni, furuncule, pecingine, acnee, psoriazis), boli ale sistemului nervos (nevroze, epilepsie, isterie, insomnie, vertij), boli digestive (icter, calculoză biliară), boli renale (elimină calculii, nisipul şi deşeurile toxice din rinichi), boli cardiace, afecţiuni ale glandelor tiroide şi ale coardelor vocale, dureri reumatice, boli de metabolism (obezitate, anemie).
 
Forme de utilizare:
 
- infuzie din 15-20 g vârfuri înflorite la un litru de apă clocotită; se lasă să infuzeze 10-15 minute, se strecoară şi se beau unu-două ceaiuri călduţe pe zi, dintre care unul înainte de culcare, având efecte sedative şi  antispasmodice în cazul dereglărilor neurovegetative (insomnie, epilepsie), erupţii tegumentare şi efecte diuretice în combaterea unor boli renale (retenţie urinară, calculoză renală);
 
- infuzie din amestecul în părţi egale de sânziene, urzică moartă, splinuţă (Solidago virgaurea), din care se ia o lingură la 250 ml de apă clocotită; se infuzează două-trei minute şi se consumă trei-patru căni pe zi de către persoanele cu insuficienţă renală, care necesită dializă şi persoanele cărora li s-a extirpat un rinichi, având efecte foarte bune în reglarea funcţiei rinichiului sănătos;
 
- infuzie dintr-o lingură de herba uscată şi mărunţită de sânziene la 250 ml de apă clocotită; după infuzare, timp de două minute, se strecoară şi se adaugă infuzia preparată separat dintr-o lingură de amestec format din 300 g gălbenele, 100 g coada şoricelului, 100 g urzică moartă, peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. După două minute de infuzare, se strecoară şi se amestecă cele două infuzii, din care se beau 4-6 căni pe zi sau câte o lingură la interval de 20 de minute;
 
- pulbere din plantă, din care se ia câte un vârf de cuţit pentru calmarea nervilor;
 
- decoct din 60-100 g de herba uscată şi mărunţită la un litru de apă rece; se fierbe 15 minute la foc moale, se strecoară şi se foloseşte sub formă de băi locale sau spălături în diferite afecţiuni ale pielii (pecingine, acnee, ulceraţii vechi) şi în reumatism;
 
- infuzie din herba proaspătă sau uscată de drăgaică folosită pentru gargară în amigdalită, faringită, afecţiuni ale corzilor vocale şi ale glandei tiroide;
 
- suc proaspăt din plantă de sânziene, spălată şi trecută prin extractor, care se picură pe plăgi cutanate, lăsând să se usuce treptat;
 
- pulbere din frunze şi flori uscate şi măcinate, care se presară pe piele, cu efect cicatrizant în caz de eczeme, psoriazis, ulcere vechi.

prof. univ. dr. Constantin MILICĂ