In anul 1000 dupa Hristos, intr-o mica manastire din Franta, la Molesme, traia un preot despre care se stia ca poate vindeca orice boala. Aceasta, in ciuda faptului ca el nega cu umilinta acest lucru, punand toate miracolele terapeutice in seama lui Dumnezeu, pe care-l chema in ajutor, prin rugaciuni fierbinti si posturi indelungate, precum si pe seama plantelor pe care le cultiva in gradina manastirii ori le culegea din padurile din apropiere. Blandetea si puterea duhovniceasca a preacuviosului Robert, precum si harul sau tamaduitor, cu adevarat iesit din comun, au facut ca miile de credinciosi pe care i-a ajutat sa-l priveasca, inca din timpul vietii, ca pe un sfant. Dupa moartea sa, Vaticanul i-a recunoscut inaltimea spirituala si morala, trecandu-l oficial in randul sfintilor. Relativ putine invataturi consemnate in scrierile vremii au ramas de la sfantul Robert.
In schimb, el a lasat oamenilor, pe care i-a iubit atat de mult, o iarba cu tulpini verzi-rosietice, cu flori roz-liliachii si un miros destul de greu, de salbaticiune, cu care el facuse multe minuni terapeutice in timpul vietii: napraznicul. Sfantul spunea despre aceasta iarba ca reda tineretea si puterea, vindeca fara gres tumorile, ajuta trupul si spiritul sa lupte impotriva raului din interior si din exterior.
De atunci, in limba franceza, la fel ca si in engleza, aceasta planta a fost denumita "iarba sfantului Robert". Denumirea sa latina este Geranium robertianum, ea fiind raspandita din Europa, unde creste spontan, pana in America si in Australia. Ce boli vindeca aceasta planta? Greu de raspuns la aceasta intrebare, avand in vedere ca numarul lor este tot mai mare. Sa aflam in continuare principalele indicatii ale acestei plante, nu inainte de a afla mai intai cum se culege si cum se prepara.
Mergand prin padurile umbroase de fag, de molid ori de brad, vezi ici-colo la marginea potecii palcuri de flori roz-liliachii, cu fructe ca niste ciocuri de berze, cu tulpini moi, de un verde inchis cu nuante rosiatice. Napraznicul (Geranium robertianum), caci despre el este vorba, nu este o planta prea spectaculoasa, poate doar in afara numelui si al mirosului, destul de asemanator cu cel al transpiratiei unei fiare, parand multora respingator. Marturisesc ca veri la randul am trecut pe langa ea fara sa-i acord o atentie prea mare, fara sa banuiesc ce putere vindecatoare sta ascunsa in ea.
Aceasta planta pare, insa, sa devina o adevarata vedeta in lumea medicinii, in ultimii ani afirmandu-se si pe plan international; in Canada, Germania, Statele Unite, a devenit deja una din plantele de capatai in tratamentul cancerului. Nu va trece mult timp si, probabil, vom vedea un medicament cu nume sonor - Geraniol, de exemplu - asa cum si din alte plante de la noi au fost extrase medicamente devenite celebre peste hotare. Iar cel mai bun exemplu este tisa (Taxus bacata), din care isi faceau candva arcuri razesii lui Stefan cel Mare, si din a carei seva este extras acum in Statele Unite cel mai modern si mai eficient medicament in tratamentul cancerului: Taxol. Un tratament cu Taxol contra cancerului mamar sau ovarian costa... 3-4 milioane de lei pe luna, pentru un singur pacient, iar in ultimii trei ani a fost cel mai bine vandut medicament de acest tip de pe piata mondiala.Culegerea plantei
Napraznicul se culege de la inceputul verii si pana tarziu, inspre toamna, lunile septembrie - octombrie. Se iau tulpinile inflorite cu tot cu frunze, dar fara radacini, asa incat planta sa se poata regenera dupa culegere. Tulpinile sunt foarte moi si se rup cu multa usurinta, asa incat nu este nevoie de cutit la cules. Planta se poate folosi proaspata (din frunze si tulpini se extrage sucul) sau, mai frecvent, uscata. Uscarea se face in strat subtire, in poduri umbroase si foarte bine aerisite. O data pe zi, planta trebuie intoarsa, mai ales daca locul de uscare nu este prea bine aerisit. Termenul de valabilitate al plantei uscate este de maximum doi ani.
Cateva retete
In medicina populara romaneasca exista nenumarate leacuri pe baza de napraznic, planta renumita in zonele de munte, mai ales pentru puterea sa revigoranta, atat pentru femei, cat si pentru barbati. In Vrancea, barbatii fara putere erau imbracati mai multe zile la randul cu camasi muiate in fiertura de napraznic; in Bistrita, sucul proaspat de napraznic era combinat cu lapte (de capra, mai ales) si era baut de femeile sterpe si de barbatii fara vigoare; in Neamt, din napraznic era facut un decoct baut de femeile cu ciclu prelungit, lipsite de vlaga ori care raceau usor la rinichi. In manastirile din Moldova, napraznicul era folosit mai ales ca ceai pentru bolile intestinelor, pentru bolile organelor genitale si contra cancerului uterin. In unele zone de munte, cu decoct concentrat de napraznic aplicat extern se vindeca herpesul, in timp ce sucul era folosit pentru intremarea tuberculosilor. Sucul si fiertura se mai bea in credinta ca opreste orice scurgere de sange si alunga orice fel de junghi.
Iata, pe scurt, cateva modalitati de preparare a napraznicului, preluate din medicina populara si actualizate:
Sucul
O mana de frunze si tulpini proaspat culese se pun intr-un mojar si se piseaza bine pana devin ca o pasta. Apoi se filtreaza printr-un tifon, iar sucul rezultat se combina imediat cu lapte sau se consuma ca atare. O metoda mai moderna foloseste mixerul de bucatarie cu care se maruntesc fin, frunzele muiate in putina apa, dupa care stoarcerea se face mai usor.
Se administreaza 6 linguri de suc de napraznic pe zi, de obicei diluat cu tot atata lapte proaspat.
Ceaiul
O mana de frunze si flori uscate, nemacinate, se pun cu o cana (250 ml) de apa la muiat de seara pana dimineata. Dimineata se filtreaza licoarea rezultata (care nu este altceva decat un macerat), iar planta ramasa se opareste cu inca o cana de apa. Dupa ce se lasa sa se raceasca vreme de jumatate de ora la temperatura camerei, aceasta infuzie se filtreaza. La sfarsit se combina maceratul cu infuzia racita.
Se beau 3-4 cani din acest ceai pe zi, pe stomacul gol. Ceaiul se bea inghititura cu inghititura (unii terapeuti recomanda sa se bea cu lingura).
Atentie! Pentru ceaiul de napraznic nu se foloseste apa de la robinet, ci doar apa plata sau, mai bine, apa de izvor care nu trebuie sa fie mai veche de 48 de ore.
Pulberea
Planta uscata se marunteste bine intr-un mojar sau cu o rasnita electrica, dupa care se face o cernere cu sita pentru faina alba. Se ia o lingurita rasa de planta de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Inainte de a inghiti cu putina apa planta, o vom tine timp de cateva minute sub limba. De obicei, napraznicul nu se foloseste sub forma de pulbere singur, ci in combinatie cu alte plante, pe care le vom indica mai jos.
Boli vindecate cu napraznic
Cancerul. Fara indoiala ca napraznicul si-a castigat celebritatea datorita cazurilor spectaculoase de vindecare a cancerului. Cel mai receptiv la tratamentul cu napraznic este cancerul genital, dar pe lista cazurilor vindecate se afla si cancerul pulmonar cu metastaze, cancerul mamar, cancerul de prostata, cancerul la intestin si cancerul gastric. In toate cazurile vindecate, tratamentul cu ceai de napraznic a fost insotit de un regim alimentar sever, cu sucuri si cruditati sau cu cereale integrale (regimul Oshawa).
Cancer ovarian. Se beau in fiecare zi, lingura cu lingura, 4 cani de ceai de napraznic. In paralel, se consuma 200 ml pe zi de suc de sfecla rosie, se mananca numai hrana vegetariana si in cea mai mare parte netrecuta prin foc.
Cancer la san. Se bea aceeasi cantitate de ceai de napraznic si de suc de sfecla rosie ca la cancerul ovarian, se urmeaza acelasi regim alimentar sever si in plus se mai face o aplicatie externa. In fiecare zi, se pune pe san vreme de 2-3 ore, o cataplasma cu radacina de tataneasa si iarba de rostopasca obtinuta astfel: cele doua plante maruntite se amesteca, adaugandu-se apa calduta, pana se formeaza o pasta moale; aceasta pasta se aplica invelita in tifon pe locul afectat.
Leucemie. La sucul de sfecla rosie se adauga sucul de morcov si mere - in total se beau 500 ml desuc pe zi. Se consuma zilnic un litru de ceai de napraznic si inca un litru dintr-un ceai obtinut din pulberea a patru plante combinate in parti egale: coada-calului, troscot, urzica si sunatoare. Se prepara la fel ca cel de napraznic.
Cancer la intestin. Se bea zilnic un litru de ceai de napraznic si un alt ceai obtinut din trei plante combinate in parti egale: radacina de tataneasa, iarba de salvie, iarba de rachitan (Lythrum salicaria) - cate o lingura din fiecare, la care se adauga o lingurita de rostopasca.
Ceaiul se prepara la fel ca si cel de napraznic; se bea un litru pe zi.
Sterilitate la femei si barbati. Povestea adevarata spune ca un terapeut german celebru, Rudolf Breuss, a tratat intr-o luna opt cupluri casatorite de 2-10 ani care nu puteau avea copii. Pacientii au fost pusi sa bea ceai de napraznic si cam la un an dupa aceea, toate cele opt femei au nascut prunci frumosi si sanatosi. Pe langa ceaiul de napraznic preparat dupa metoda de mai sus, femeilor le este recomandat sa mai bea in fiecare zi si ceai de cretisoara (Alchemilla vulgaris) - frunze si flori.
Impotenta. Atunci cand aceasta apare din cauze hormonale sau datorita uzurii prea mari a organismului, ceaiul si mai ales sucul de napraznic - 6 linguri pe zi - combinat cu lapte proaspat de capra (la nevoie poate fi si de vaca) poate face minuni.
Frigiditate. In popor se spune ca o cana de ceai de napraznic facut vartos (concentrat), in care s-au pus si cateva varfuri de busuioc, are efecte... napraznice. Totul este sa suportati acest ceai, cu un miros mai putin delicat.
Hipermenoree (ciclu menstrual abundent), stare de slabiciune in timpul ciclului menstrual. Se bea ceaiul de napraznic (2-3 cani pe zi) si se iau 3-4 lingurite pe zi de pulbere de salvie (Salvia officinalis) cu putina apa. Efectele sunt mai puternice daca tratamentul este inceput cu trei zile inaintea ciclului. Daca ciclul menstrual este neregulat, faceti tratamentul acesta vreme de trei luni.
Cistita, urinare cu sange (hematurie). In ceaiul de napraznic prezentat mai sus se pune si o lingurita de ghimpe (Xanthium spinosum). Se beau cantitati ceva mai mari de ceai: 1,5-2 litri pe zi.
Chisturi ovariene, ovare polichistice. Se combina in parti egale pulberile din urmatoarele plante: napraznic, cretisoara, frunze de mur, iarba de salvie, seminte si flori de urzica, iarba de rostopasca si rachitan. Se ia o lingurita cu varf din aceasta combinatie de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Se tine repetat regimul cu cereale integrale (Oshawa), cate 10 zile, cu 5 zile pauza. Se aplica pe zona ovarelor cataplasme calde cu coada-calului, dupa care se face masaj usor.
Iradiere. Ceaiul de napraznic este foarte folositor pentru a combate imediat efectele iradierii, precum si pentru a indeparta anumite sechele. Se bea ceai de napraznic, minimum o jumatate de litru pe zi. Se consuma, mai ales imediat dupa iradiere, cantitati mari de: ceai negru, ulei de catina si catina, afine si coacaze (uscate sau crude).
Reumatism. Se pare ca ceaiul de napraznic are efecte similare cu ale fratelui sau, ciocul cucoarei (Geranium pratense), ajutand la reducerea inflamatiei articulatiilor, la calmarea durerii, la micsorarea sensibilitatii la factorii climatici (umiditate, vant, frig s.a.). Se fac cure indelungate, 3-6 luni, cu ceai de napraznic - 2-3 cani pe zi.
Diabet. Ceaiul de napraznic si troscot in parti egale, preparat dupa metoda descrisa mai sus, baut cu un sfert de ora inainte de fiecare masa, duce la scaderea valorilor glicemiei si in multe cazuri opreste evolutia bolii, mai ales daca este respectat si regimul alimentar prescris de medic.
Tuberculoza, infectii pulmonare in general. Ceaiul de napraznic este folosit mai ales in fazele avansate ale bolii, avand rolul de a intari organismul, de a stopa hemoragia si chiar de a inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene. Se foloseste ceaiul in cure de 2-3 saptamani in care se beau 3-4 cani pe zi; vara se bea sucul combinat in parti egale cu lapte de capra.
Herpes, herpes genital. Se fac spalaturi locale cu un decoct concentrat de napraznic. Se prepara ca si ceaiul dat mai sus, dar din 4 linguri de pulbere de napraznic, care nu se oparesc cu apa, ci se fierb 5 minute.
Epistaxis (hemoragii nazale). Intr-o cana de decoct de concentrat de napraznic se pune o lingurita de sare si se amesteca bine. Din aceasta solutie se pune putin cate putin in nas cu ajutorul unei pipete sau al unui tampon de vata.Ilie Tudor
Sursa: Formula AS
