Denumirea ÅŸtiinÅ£ifică a plantei - Convallaria majalis - derivă de la cuvântul latin convallis - vale ÅŸi grec. leirion - crin (crinul văilor), având în vedere locul unde cresc ÅŸi mirosul de crin al florilor. Denumirea de specie provine din cuvintele majus - mai ÅŸi mense - lună, întrucât înfloreÅŸte în luna mai.
În scopuri terapeutice se recoltează florile înainte ÅŸi în timpaul deschiderii complete (lunile aprilie-mai), precum ÅŸi frunzele fără peÅ£iol, adunate înainte de formarea fructelor (lunile mai-iunie). Dacă se culeg mai târziu îÅŸi schimbă uÅŸor culoarea în timpul uscării. Recoltarea se face pe timp uscat, după ce s-a ridicat roua. Uscarea lentă la soare sau la umbră măreÅŸte riscul de îngălbenire a frunzelor. Florile se usucă la umbră, în camere bine aerisite. Pentru a obÅ£ine 1 kg produs uscat necesită 8 kg flori sau 6 kg frunze proaspete.
Din vremuri imemorabile, florile de lăcrămioare au fost folosite ca tonic-cardiace, în tratamentul unor boli de inimă.
Pe baza unor îndelungate experimentări s-a stabilit că frunzele de lăcrămioare au efecte directe în bolile de inimă, respectiv infarct miocardic, decompensare, insuficienţă cardiacă de natură sclerotică, scleroză coronariană, ateroscleroză, aritmie (reglează ritmul cardiac fără a ridica valoarea tensiunii arteriale), bradicardie, palpitaÅ£ii, angină pectorală ÅŸi hipertrofia inimii.
Fără rezerve, este recomandată în cazul leziunilor cardiace cauzate de eforturile sportive excesive (box, fotbal, haltere).
Prin tratamente supravegheate de medic dă bune rezultate în afecÅ£iunile sistemului nervos la persoane cu ameÅ£eli, nevralgii, migrene de natură nervoasă, dureri de cap, nevroze cardiace, epilepsie ÅŸi apoplexie.
La nivelul aparatului respirator intervine în dureri de piept, gripă ÅŸi pneumonie. Rezultate bune s-au constatat ÅŸi în tratamentul reumatismului ÅŸi al gutei, precum ÅŸi la persoane cu boala Basedow (guşă).
Forme de utilizare
În tratamentele naturiste se folosesc:
- infuzie dintr-o linguriţă frunze uscate la 250 ml apă clocotită; după infuzare în vas acoperit timp de 10-15 minute, se îndulceÅŸte după gust ÅŸi se ia câte o lingură de 3-4 ori pe zi, atunci când apar crize dureroase de inimă sau palpitaÅ£ii cardiace;
- tinctură din o parte flori ÅŸi 3 părÅ£i alcool, care se lasă la macerat, cu agitare zilnică timp de 14 zile, după care se strecoară ÅŸi se consumă câte 10 picături de 3 ori pe zi, în caz de migrene nervoase, nevralgii ÅŸi ameÅ£eli;
- tinctură din 100 g masă proaspătă de frunze ÅŸi flori care se stoarce, iar peste suc se adaugă 18 ml alcool 900 ÅŸi 15 g glicerină ÅŸi se completează cu apă până la 100 ml; după 2-3 zile de macerare se iau câte 30-40 de picături de 2-3 ori pe zi în cazul crizelor cardiace acute;
- oÅ£et de lăcrămioare obÅ£inut prin macerarea florilor proaspete în oÅ£et de vin timp de 8-10 zile; se strecoară în sticle brune ÅŸi se miroase în caz de nevralgii ÅŸi dureri de cap;
- pulbere din flori ÅŸi frunze uscate ÅŸi măcinate fin din care se ia câte un vârf de cuÅ£it în puÅ£ină apă, la crize cardiace, ameÅ£eli apărute după suflarea nasului, la scurgerile cronice de ochi ÅŸi urechi, în nevralgii ÅŸi cefalee;
- amestec de flori proaspete (2 g) cu miere de albine având efecte purgative sau contra palpitaÅ£iilor.
AtenÅ£ie! La supradozare, preparatele din lăcrămioare devin toxice, scad tensiunea arterială, măresc ritmul cardiac, provoacă tulburări cardiace ÅŸi respiratorii, poliurie, ameÅ£eli, sufocare, greÅ£uri, crampe, dureri abdominale, spasme, ajungând până la stop cardiac. De asemenea, fructele roÅŸii sunt foarte toxice ÅŸi se exclud de la consum.
(prof. univ. dr. Constantin Milică)
