Ambianţa în care trăieşte copilul trebuie să fie cât mai sănătoasă, cu un microclimat optim (cameră separată, permanent aerisită, cu temperatura între 18-22 de grade şi cu atmosfera nu prea uscată). De asemenea, copilul trebuie obişnuit cu apa rece, aerul şi soarele şi chiar prudent cu curentul. Pentru evitarea afecţiunilor întâlnite la nas, gât sau urechi, copiii trebuie să fie îmbrăcaţi în raport cu temperatura mediului în care se află (în casă sau afară) şi în aşa fel încât să poată avea mişcările cât mai libere. Obiceiul de a înfofoli copiii de orice vârstă şi de a ţine mereu sugarii înfăşaţi strâns este la fel de dăunător cu cel de a-i lăsa goi şi uzi. Nu trebuie uitat că pentru evitarea răcelilor important este ca, pe lângă protejarea corpului şi capului, să se menţină calde mâinile şi picioarele, fiind nepermisă ieşirea copiilor în frig, ploaie sau ninsoare fără mănuşi şi încălţăminte caldă şi impermeabilă.

De asemenea, organizarea vieţii copiilor trebuie să fie la fel de bine supravegheată ca şi mediul în care trăiesc.

Copilul trebuie să fie alimentat conform cu cerinţele vârstei, atât în ceea ce priveşte componenţa (cât mai echilibrată), cât şi orarul meselor sale. Tinerele mame trebuie să-şi alăpteze copiii în timpul fiziologic necesar (pentru întreţinerea imunităţii transmise), fără însă a prelungi alăptarea şi peste vârsta sugarului.


Regim bogat în vitamine şi multe ieşiri la aer curat

În scopul prevenirii instalării inflamaţiilor căilor aeriene şi digestive superioare este necesar un regim bogat în vitamine şi limitarea unor alimente generatoare ale acestei stări (dulciuri, făinoase, grăsimi). De asemenea, este necesar să se evite regimurile monotone sau prelungirea unor regimuri sărace, instituite cu ocazia unor regimuri digestive intercurente.

Folosirea factorilor naturali (aerul, soarele, apa) are un rol important în călirea organismului copilului şi prin aceasta în prevenirea îmbolnăvirii nasului, gâtului şi urechilor. Din programul nici unui copil nu trebuie să lipsească plimbările, jocurile în aer liber, expunerea la soare, băile de curăţenie şi duşurile de înviorare, precum şi recreerea în vacanţe la munte şi la mare.

Practicarea sportului are un rol important nu numai în fortificarea generală a organismului, dar şi în obişnuirea copilului cu o respiraţie nazală fiziologică în diferite condiţii de efort fizic.


Profilaxie prin vaccinare

Creşterea rezistenţei organismului împotriva celor mai grave boli transmisibile (tuberculoză, difterie, tusea convulsivă, poliomelita, rujeola, tetanosul, gripa) este asigurată prin vaccinările în masă, conform prevederilor Ministerului Sănătăţii (MS), care trebuie respectate cu stricteţe.

În cazul plăgilor grave şi a fracturilor deschise, murdărite cu praf sau pământ, se impune de urgenţă, chiar şi când copilul a fost vaccinat, seroprofilaxia antitetanică. Pentru plăgile muşcate de către animale suspecte sau turbate se practică seroprofilaxia antirabică. În cazul contactelor infecţioase cu unele boli bacteriene, ca scarlatina, anginele streptococice, erizipelul, difteria, infecţiile meningococice, infecţiile stafilococice, se instituie chimioprofilaxia cu antibioticul major în infecţia respectivă. În cazul plăgilor tetanigene se asociază la seroprofilaxia antitetanică şi chimioprofilaxia cu Penicilina G sau V, doza de antibiotic recomandată fiind în funcţie de vârstă şi de gravitatea plăgii. În efectuarea chimioprofilaxiei trebuie să se ţină seama că această metodă profilactică protejează contacţii numai pe timpul administrării sale.

Pentru prevenirea extinderii candidozelor pe mucoasele căilor aeriene superioare şi a celor digestive, chimioprofilaxia antimicotică ocupă un loc important la bolnavii sub tratament prelungit cu antibiotice, fiind administrat prin badijonări ale mucoasei bucale şi pe cale generală, pe toată durata terapiei respective.


Învăţaţi copiii să sufle nasul corect!

Măsurile locale de profilaxie a afecţiunilor de nas, gât sau urechi constau în principiile de igienă specifice fiecărui organ în parte.

În ceea ce priveşte igiena nazală, copilul trebuie obişnuit cu suflatul corect al nasului (alternativ, câte o nară), interzicerea aspirării secreţiilor în faringe şi a înghiţirii lor, interzicerea aspirării apei pe nas şi interzicerea traumatizării endo-nazale cu degetele.

Cavitatea bucală va fi menţinută în stare de sănătate prin spălatul regulat şi corect al dinţilor, depistarea şi tratarea precoce a cariilor şi infecţiilor buco-dentare, interzicerea introducerii şi ţinerii în gură a diferitelor obiecte necomestibile, traumatizante şi contaminate, obişnuirea cu o masticaţie corectă.

Măsurile de igienă faringiană constau în interzicerea alimentelor şi băuturilor iritante, prea fierbinţi sau prea reci (în special când copilul este încălzit), şi interzicerea procedeelor terapeutice empirice iritante, cum ar fi pensulaţiile cu tinctură de iod concentrate sau gargarismele cu petrol (gaz lampant).

Igiena laringiană se referă la educarea copilului de a-şi folosi vocea în mod raţional, evitând ţipetele, abuzurile de exerciţii vocale şi performanţele vocale care întrec posibilităţile vârstei lui.


Cum prevenim îmbolnăvirile urechii?

Prevenirea îmbolnăvirii urechii urmăreşte atât evitarea producerii diverselor leziuni, cât şi pe cea a tulburărilor funcţionale. Pentru aceasta se recomandă: evitarea pătrunderii apei şi săpunului în conductul auditiv extern în timpul spălării pavilionului şi regiunilor periauriculare, curăţirea pavilionului cu un tampon de vată (este interzisă folosirea beţişoarelor comercializate), interzicerea scărpinatului cu diverse instrumente ocazionale (beţe de chibrit) sau cu unghiile murdare, obstruarea conductelor auditive cu tampoane de vată îmbibate în ulei înaintea fiecărei băi, evitarea mediilor prea zgomotoase.

 

 

 

(Ziarul Lumina)