Apa plată este tot o apă minerală, dar nu la fel de bogată în dioxid de carbon precum cea carbogazoasă. Conţine magneziu şi calciu, precum şi alte substanţe, în funcţie de tipul de apă plată: sulfurată, iodurată, alcalină etc.
Apa de masă este cea mai cunoscută, fiind considerată un stimulent al digestiei. Apa plată are proprietăţi terapeutice extraordinare fiind eficiente în afecţiuni precum boli ale tractului digestiv, indigestie, probleme de asimilatie a calciului, boli respiratorii (astm, bronşită), pietre la rinichi.
Pe de altă parte, din cauza consumul insuficient de apă pot apărea probleme precum scăderea tensiunii arteriale, oboseală, probleme cardiace şi de circulaţie a sângelui, uscarea pielii, scăderea puterii de concentrare, deoarece creierul nu este irigat suficient, constipaţie, crampe abdominale, balonări.
Apa carbogazoasă este repurificată prin metode industriale şi i se adaugă dioxid de carbon industrial. Ea este doar o simplă apă gazoasă, mai prificată decât cea de la robinet. Într-un an, romanii beau peste un miliard de litri de apă minerală carbogazoasă, piaţa apei minerale având cea mai mare creştere în volum din ţară.
Se consideră că apa carbogazoasă produce aciditate gastrică, mai exact, perturbări digestive şi nervoase. În funcţie de modul de obţinere, apele carbogazoase, prin proprietăţile lor, pot fi benefice sau dimpotrivă, pot face rău organismului. Apa carbogazoasă obţinută din apa de izvor îmbogăţită cu dioxid de carbon alimentar revigorează sistemul nervos şi digestia, dar, pe de altă parte, produce perturbari în organism.
În cazul digestiei lente şi a indigestiei, apa carbogazoasă creşte aciditatea sucului gastric şi a bilei, stimulează diureza, are rol benefic în colite şi afecţiunile biliare şi scade pofta de mâncare.
