Presa scrisă a reacţionat prompt, catalogând informaţia drept o veste-bombă. Facem abstracţie de hiperbola mediatică şi judecăm la rece doar semnificaţia ştirii ca atare. În cel mai scurt timp – aflăm cu satisfacţie patriotică – se va pune în aplicare Strategia pentru dezvoltarea funcţiei publice pentru perioada 2016-2020, operă a Guvernului Cioloş, legitimată prin cuvintele vicepremierului Vasile Dâncu, persoana oficială care-i subliniază însemnătatea: "…modernizarea statului român este principalul target (sic!), principala misiune pe care şi-a luat-o Guvernul în această scurtă perioadă de mandat". Ne îngăduim un "intermezzo" meditativ: 1. Care sunt coordonatele temporale ale sintagmei "în cel mai scurt timp?" 2. Cum poate un guvern tehnocrat, mandatat să conducă România doar până la alegerile din decembrie 2016, să croiască planuri de perspectivă, aproape vizionare, pentru cinci ani? 3. Să fie vreo legătură subtilă între acest proiect ambiţios şi faimoasele planuri cincinale (realizate în patru ani şi jumătate!) din epoca totalitară? Documentul vizează toate instituţiile publice din România, adică exact entităţile bugetare, instituţiile deconcentrate, între care figurează, desigur, inspectoratele şcolare judeţene. Grădiniţele, şcolile şi liceele, care sunt unităţi de stat (nu ne referim aici la unităţile private echivalente), vor funcţiona cu siguranţă în temeiul aceleiaşi filozofii guvernamentale.
Dacă n-am fi structural sceptici, având experienţa celor peste 26 de ani de democraţie originală românească, de reforme şi para-reforme, precum şi a câtorva formule de salarizare, toate contestate şi repede amendate, am spune că se prefigurează o adevărată "revoluţie" în materie. Numai că la orizont se întrevăd dificultăţi insurmontabile de interpretare şi aplicare a acestei strategii atât de ambiţioase. Salarizarea se va face în funcţie de competenţă şi performanţă. Primul obstacol ţine de semantica terminologiei. Ce înseamnă competenţă? Când se vor stabili cu maximă precizie criteriile de competenţă pentru toate domeniile bugetare? Cum definim performanţa? În zona educaţiei – domeniu mereu sensibil – performanţa trece dincolo de calificativul foarte bine, însemnând excepţional, remarcabil, fără precedent. Sunt de performanţă elevii fruntaşi la olimpiadele judeţene/ale sectoarelor Capitalei care acced în fazele naţionale şi, după baraje exigente, intră în loturile lărgite şi apoi restrânse pentru olimpiadele internaţionale. Îndrumătorii acestora binemerită preţuirea unanimă şi o salarizare pe măsura competenţei şi a performanţelor lor. Dar performerii, profesori şi elevi deopotrivă, sunt puţini, ei reprezintă excepţia fericită şi necesară şi este inevitabil să existe dacă îi raportăm la masa de sute de mii de cadre didactice şi elevi. Statistica probabilistică ne poate spune în orice clipă că la 100.000 de şcolari trebuie să existe şi câţiva de elită, capabili să-şi învingă vârsta biologică şi să confirme o vârstă intelectuală superioară.
Este greu de precizat acum care este relaţia dintre strategia guvernamentală de mai sus şi sistemul unitar de salarizare din domeniul bugetar – acesta din urmă încă necristalizat până la ultimele consecinţe – pentru a da satisfacţie tuturor, altfel spus, fără să nască, în bunul obicei de până acum, discriminări frapante între categoriile de bugetari. Cine va măsura competenţa şi performanţa, pentru a putea fi răsplătite cu maximă exactitate? În educaţie, consiliul de administraţie al şcolii/liceului, consiliul profesoral ori directorul? La ISJ, CA ori inspectorul general? Ori vor fi constituite comisii speciale de evaluare?
Să nu uităm aserţiunea folclorică: "Dacă vrei să ucizi o idee, înfiinţezi o comisie!"
Dificultăţi – deocamdată doar la nivel ipotetic – se vor ivi atunci când va trebui cuantificată performanţa în şcolile cu sistem de predare simultan, în unităţile mici, din sate izolate, în structurile şcolare cu efective pe muchie de cuţit, în liceele rurale cu 0 (zero) la sută promovabilitate la bacalaureat. Bunăoară, liceul din Vetrişoaia – Vaslui, care înregistrează nu pentru prima dată această contraperformanţă, cum va fi tratat? Profesorii de aici vor mai fi salarizaţi? Este foarte posibil – tot în planul ipotezei, deocamdată – ca personalul didactic, şi nu numai el, să primească un salariu de bază (
venitul minim garantat– ca la CAP-urile de pe vremuri), iar competenţa şi performanţa să fie marcate prin sporuri/indemnizaţii speciale.
Va fi posibilă evaluarea obiectivă riguroasă a fiecărui bugetar român? Aceasta este întrebarea! ca să-l invocăm pe nefericitul Hamlet. Nu vor înflori oare "nepotismul" şi favoritismele de tot felul? Nu va creşte în progresie geometrică numărul proceselor în instanţă? Citeste mai departe, în Tribuna invatamantului...