"Preoţii noştri sunt ahtiaţi după bani", mi-ai spus. Şi, dacă nu ai generaliza, ai avea dreptate. Sunt şi preoţi ahtiaţi după bani. Şi preoţi care îşi iau maşini de un prost gust total, maşini "de fiţe", nefireşti, cu care epatează lumea şi care arată prin ele însele că ei şi-au călcat misiunea şi legămintele.

Dar nu ţi se cade ţie să-i judeci. Are cine să o facă. Iar ei nu vor fi judecaţi cu măsura noastră, a mirenilor, care nu ne-am jurat în faţa lui Dumnezeu să-I slujim, ci cu măsura jurământului lor. De aceea, potrivit multor călugări îmbunătăţiţi, care au avut viziuni asupra acestora, în Iad sunt mulţi călugări şi preoţi care şi-au călcat jurămintele, lăsându-se în voia poftelor întunecat-omeneşti, sau care n-au depus destulă râvnă ca să-şi împlinească menirea.

Aşa că tu, dacă vezi vreun preot, protopop sau episcop coborând din cine ştie ce maşină sport care răcneşte sau din cine ştie ce tanc de jeep care nu încape pe stradă, să întorci capul şi să-ţi spui că nu-i vezi. Şi nu doar să nu-i vezi, ci să nu te legi sub nici un chip cu ei. Ducă-se de unde au venit. Dar nu cumva să-i judeci. Ca şi noi, ei pot oricând să se ridice din păcat şi să se îndrepte înaintea lui Dumnezeu. Iar dacă nu o fac, îţi repet, are cine să-i judece.

Tu să-i cauţi pe acei preoţi care îşi duc crucea preoţiei cu sfinţenie. Pe aceia ale căror haine negre sunt adevărate armuri duhovniceşti de ostaşi ai lui Hristos.

Crezi că nu sunt şi din aceştia? Nu a lăsat Dumnezeu lucrul Mâinilor Lui de izbelişte. Nu cunosc preoţii din oraşul tău, ca să te pot îndruma la cineva de acolo, dar la Bogdăneşti, la vreo doisprezece kilometri de Fălticeni, o să-l găseşti pe Părintele Gheorghe Loghinoaia. Ştii ce a făcut Părintele ăsta acolo? Din nimic, că şi pietrele de temelie au fost duse de acolo, a reclădit Mănăstirea Bogdăneşti, sfinţită în secolul XIV, chiar în vechea ei vatră. A reclădit-o şi a dedicat-o adăpostirii şi îngrijirii celor bătrâni şi nevoiaşi. Ţine acolo 87 de suflete care au căzut sau au sărit peste bordul societăţii, părăsind corabia neputinţelor noastre înfumurate sau fiind azvârliţi din ea. 87 de oameni. Fără bani. Un singur Părinte. Cum ţi se pare asta? Merită să mergi într-o zi să îl vezi? Nu ştie cum se va descurca săptămâna ce vine. Are hrană pentru nevoiaşii lui pentru trei zile. După asta vine cineva trimis de Dumnezeu şi îi aduce hrană pentru alte trei. A ridicat trei clădiri frumoase şi moderne, de zici că eşti într-un sanatoriu elveţian, dar el conduce o simplă Dacie Logan. Cercetează-l.

Caută şi alţi părinţi ca el, iar Dumnezeu o să-ţi ajute să-i găseşti. Îţi mai spun eu unul, dintre cei la care împlinirea duhovnicească e evidentă: la Boian, în Ucraina, la vreo şaizeci de kilometri de vama Siret, e Părintele Mihail, român, care are un orfelinat mănăstiresc cu peste o sută de suflete. Toţi copiii de acolo îi spun "Tata". Să te duci, împreună cu părinţii tăi şi acolo, dacă poţi. Şi la Cămârzani, la zece kilometri de tine, la Părintele Ignatie, înainte-văzătorul. Şi la câţi alţii ar mai merita să te duci!...

Vorbind cu astfel de Părinţi îmbunătăţiţi şi văzându-le lucrările o să-ţi întăreşti sufletul şi credinţa. Şi o să ai modele cu adevărat duhovniceşti pentru viaţa care se întinde înaintea ta.

Primeşte tinere această umilă lecţie şi chemare a unuia care nu a avut parte de ea la vârsta ta şi a greşit mult din pricina asta.

(Marius IANUŞ, in monitorulsv.ro)