Speram cu toţii că îi va fi redată distincţia din vremuri apuse, dar a ajuns să fie vândută pe site-uri de imobiliare, fără niciun regret faţă de istoria pe care o ascunde. Este vorba despre Casa Manolache- Iorga, cea care din anii '80 până în 2008 a găzduit Secţia de Etnografie a Muzeului Judeţean Botoşani, ale cărei exponate cu toţii le-am admirat în "excursiile cu şcoala".
Vă amintiţi probabil frumoasele costume populare de la etaj, războaiele de ţesut şi laiţele acoperite cu covoare ţesute cine ştie când. Acum, sediul fostei Secţii de Etnografie, revendicat şi obţinut de moştenitorii familiei Manolache-Iorga, a fost scos la vânzare pe un site de imobiliare, contra sumei de 350.000 de euro.
Potrivit descrierii, "Imobilul este monument istoric, a aparţinut familiei Saint-Georges, a fost cumpărat de la familia Iorga, a adăpostit Muzeul de Etnografie al judeţului Botoşani, este situat în centrul oraşului şi dispune de un teren în suprafaţă de 2.200 mp. Zece camere, 400 mp suprafaţa utilă, 200 mp suprafaţa construită, învelitoare acoperiş- ţiglă, an costrucţie 1870", după cum scrie proprietarul Dan Antoci pe site-ul specializat.
Graba vânzătorului provine poate din faptul că imobilul în care a copilărit Nicolae Iorga, fiind casa bunicilor săi, este gata de a se prăbuşi, a fost "blindat" împotriva persoanelor fără adăpost care se aciuau în el şi are nevoie urgentă de reabilitări, pentru că pereţii crapă, iar imaginea per ansamblu este "de plâns".
În urmă cu doi ani, fosta conducere a Consiliului Judeţean îşi exprima intenţia de a cumpăra de la proprietari imobilul pentru a-l reabilita şi a-l pune în valoare. Proprietarii solicitau tot 350.000 de euro. Chiar s-a şi numit o comisie din rândul consilierilor judeţeni care urmau să negocieze un preţ cu moştenitorii, familiile Mihalcea şi Antoci. Însă totul s-a terminat.
"Dacă am fi făcut acea achiziţie, pe frunte ne-ar fi scris DNA", susţine Radu Judele, administratorul public al judeţului.
Cum aşa? Ne explică Gheorghe Sorescu, actualul şef al Consiliului Judeţean:
"Inclusiv cei de la Muzeu veniseră cu o astfel de solicitare. Noi am făcut inclusiv demersuri pentru că fusese o intervenţie a unui domn consilier în CJ, referitor la un litigiu între proprietari şi Ministerul de Finanţe. Nu este foarte clară situaţia juridică. Noi am făcut demersuri la Ministerul de Finanţe, dânşii ne-au spus că sunt într-un proces cu proprietarii şi până nu se lămureşte situaţia juridică a acelei clădiri, nu putem face paşii următori. La fel de adevărat este că noi am făcut o expertizare de către comisia numită la nivelul Consiliului, expertizarea spunea că în jur de 100.000 de euro face clădirea, proprietarii au cerut 300.000 de euro. Şi atunci nici nu am mai intrat în negocieri. Înţeleg că ei vor 300.000 de euro, dar dacă într-adevăr ai ceva suflet pentru chestiunea asta... pentru că au fost situaţii când oamenii au vrut să păstreze memoria înaintaşilor şi fie au cerut o sumă modică, fie au spus: Dom'ne, eu v-o dau numai cu condiţia să o întreţineţi şi s-o valorificaţi. Dar dacă vrei să faci o afacere, considerând că ai dat un tun judeţului, lucrurile astea nu funcţionează", declară Gheorghe Sorescu.
La Tribunalul Bucureşti este înregistrat încă de anul trecut un proces între Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de reclamant, şi Ion Adrian Mihalcea, Antoci Constantin Gheorghe Dan şi Antoci Dan Alexandru, în calitate de pârâţi, obiectul fiind pretenţiile cerute de Minister. Şi asta deoarece se pare că moştenitorii au încasat valoarea în bani a imobilului, iar după câţiva ani au obţinut şi imobilul.
Până una- alta, clădirea din centrul oraşului, una dintre primele case cu etaj din municipiu, alături de Farmacia Gorgias Semaca, devine pe zi ce trece o ruină, departe de eleganţa care o caracterizase cândva.