Rusia, România şi Thailanda ocupă primele trei locuri în topul ţărilor cu săraci unde companiile farmaceutice îşi testează produsele pe subiecţi umani, scrie Vanity Fair. "Principial, este o realitate ca ţările bogate să facă cercetări clinice în ţările sărace sau mai puţin dezvoltate", a declarat pentru gândul prof.dr. Ostin C. Mungiu, şeful Catedrei de Farmacologie, Toxicologie şi Algeziologie şi al Laboratorului Central de Testare a Medicamentului din cadrul U.M.F. "Gr.T. Popa" din Iaşi. Asta se întâmplă "în principal datorită legislaţiei laxe de care astfel de state beneficiază comparativ cu legislaţia dură din Statele Unite", explică profesorul Mungiu, dar şi pentru că "sumele cu care sunt plătiţi voluntarii sănătoşi pe care se efectuează astfel de studii sunt mai mici în ţările mai puţin dezvoltate", scrie Gandul.
Potrivit jurnaliştilor de la Vanity Fair, în ultimii zece ani, procentul de teste de medicamente făcute în Statele Unite a scăzut dramatic, majoritatea acestora fiind făcute în ţări în care există puţine reguli în acest domeniu "sau chiar deloc" şi în zone unde controalele Food and Drug Administration (FDA, entitatea care aprobă intrarea pe piaţa americană a tuturor produselor farmaceutice, n.r.) nu pot fi făcute eficient.
Subiecţii folosiţi: săraci şi analfabeţi
Multe dintre testele făcute în prezent au ca subiecţi cetăţenii unor state dezvoltate precum Marea Britanie, Italia sau Japonia. "Mii de teste se fac însă în ţări cu un mare număr de săraci sau de analfabeţi care, în anumite cazuri, semnează punându-şi o amprentă a degetului mare pe formular sau schiţând un X în locul unei semnături. În Bangladesh s-au făcut aproximativ 76 de teste. Alte 61 au fost făcute în Malawi, 1.513 în Rusia, 876 în România, 786 în Thailanda, 589 în Ucraina, 15 în Kazahstan, 494 în Peru, 292 în Iran, 716 în Turcia sau 132 în Uganda" , scriu jurnaliştii de la Vanity Fair, menţionând şi Iaşiul ca unul dintre locurile în care s-au făcut astfel de teste. "Este posibil să fie astfel de studii", susţine prof. Ostin C. Mungiu. El menţionează însă că folosirea oamenilor drept cobai "este absolut necesară" şi că se practică, "dar cu prudenţa necesară".Orice substanţă înainte de a deveni medicament se testează mai întâi pe animale mici, apoi pe primate şi ulterior pe oameni, voluntari sănătoşi, precizează medicul român, care şi-a început cariera în urmă cu 47 de ani cu studiul efectelor antibioticelor asupra omului. Perioada de trecere de la testarea pe maimuţe la cea pe oameni poate dura şi 8 ani, iar cercetările clinice se pot întinde şi pe 10 ani, susţine specialistul român. "Dacă în urmă cu 40 de ani, producerea unui medicament dura 5-6 ani şi costa în medie 15 milioane de dolari, astăzi costă 1 miliard şi jumătate de dolari să produci un nou medicament şi durează şi 18 ani până când substanţa ajunge să fie vândută efectiv în farmacii ca medicament", mai spune prof. Mungiu.
(Material complet in gandul.info)