"În planul percepÅ£iei publice, Masoneria este un fel de ONG cu multiple activităţi esoterice, filantropice ÅŸi culturale. Ceea ce s-a uitat ÅŸi nici noi nu ne-am ostenit să reamintim este că România este un stat eminamente masonic. Unirea Principatelor de la 1859, ca de altminteri ÅŸi Marea Unire de la 1918 sunt opere esenÅ£ialmente masonice. Masoneria Română, de la înfiinÅ£area primei Loji în 1734 la GalaÅ£i ÅŸi până în 1937, când s-a autosuspendat, s-a manifestat plenar ca un modelator ÅŸi moderator social. Aceasta este menirea masoneriei, cu atât mai mult în zilele noastre, când România se confruntă cu o criză economică, socială, politică ÅŸi în primul rând morală. România este într-o dramatică criză de identitate. Åži-a pierdut reperele ÅŸi valorile. Această lipsă de implicare a masoneriei, de activism public este condamnabilă. Masoneria reprezintă cărămida de temelie a României moderne. Masoneria nu s-a născut în 1993, atunci doar s-au reaprins luminile după 56 de ani de dictatură: Carol al II-lea, Antonescu, Ghe. Gheorghiu-Dej, CeauÅŸescu", spune Borza.
El adaugă că Masoneria română nu este un partid, un sindicat sau club de socializare, ci înseamnă mediul academic, universitar, bancar, financiar, politic, cultural, sportiv ÅŸi chiar confesional, oameni de o probitate morală ÅŸi profesională desăvârÅŸită, personalităţi de primă mărime ale vieÅ£ii publice, care reprezintă peste două treimi din cei 8.000 de membri.
TotuÅŸi, Borza apreciază că Masoneria nu este pregătită să îÅŸi asume acum acest rol istoric, deoarece este "prea puÅ£in cunoscută ÅŸi înÅ£eleasă", mai scrie Jurnalul.ro in editia de astazi.
