"În planul percepţiei publice, Masoneria este un fel de ONG cu multiple activităţi esoterice, filantropice şi culturale. Ceea ce s-a uitat şi nici noi nu ne-am ostenit să reamintim este că România este un stat eminamente masonic. Unirea Principatelor de la 1859, ca de altminteri şi Marea Unire de la 1918 sunt opere esenţialmente masonice. Masoneria Română, de la înfiinţarea primei Loji în 1734 la Galaţi şi până în 1937, când s-a autosuspendat, s-a manifestat plenar ca un modelator şi moderator social. Aceasta este menirea masoneriei, cu atât mai mult în zilele noastre, când România se confruntă cu o criză economică, socială, politică şi în primul rând morală. România este într-o dramatică criză de identitate. Şi-a pierdut reperele şi valorile. Această lipsă de implicare a masoneriei, de activism public este condamnabilă. Masoneria reprezintă cărămida de temelie a României moderne. Masoneria nu s-a născut în 1993, atunci doar s-au reaprins luminile după 56 de ani de dictatură: Carol al II-lea, Antonescu, Ghe. Gheorghiu-Dej, Ceauşescu", spune Borza.
El adaugă că Masoneria română nu este un partid, un sindicat sau club de socializare, ci înseamnă mediul academic, universitar, bancar, financiar, politic, cultural, sportiv şi chiar confesional, oameni de o probitate morală şi profesională desăvârşită, personalităţi de primă mărime ale vieţii publice, care reprezintă peste două treimi din cei 8.000 de membri.
Totuşi, Borza apreciază că Masoneria nu este pregătită să îşi asume acum acest rol istoric, deoarece este "prea puţin cunoscută şi înţeleasă", mai scrie Jurnalul.ro in editia de astazi.
